Precizați în care dintre următoarele situații au loc reacții de alchilare a aminelor.

Clorura de fenilamoniu, $\ce{[C6H5-NH3]+Cl-}$, este sarea pe care anilina o formează cu acidul clorhidric, datorită caracterului ei bazic. Tratată cu o bază tare, sarea cedează protonul și pune în libertate amina: $\ce{[C6H5-NH3]+Cl-}$ + $\ce{NaOH}$ → $\ce{C6H5\bond{-}}$​$\ce{NH2}$ + $\ce{NaCl}$ + $\ce{H2O}$. Este exact operația la care se…

Agenții de alchilare a aminelor enumerați de manual sunt derivații halogenați (halogenurile de alchil, $\ce{R-X}$), sulfatul de metil sau de etil și oxidul de etenă. Alcoolii nu figurează printre ei, iar manualul nu descrie nicăieri o reacție între o amină și un…

Manualul descrie această transformare chiar sub titlul „Alchilarea amoniacului și a anilinei cu oxid de etenă": amoniacul fixează una, două sau trei molecule de oxid de etenă și formează etanolamina, dietanolamina, respectiv trietanolamina — de exemplu $\ce{NH3}$ + $\ce{C2H4O}$ → $\ce{HO\bond{-}}$​$\ce{CH2\bond{-}}$​$\ce{CH2\bond{-}}$​$\ce{NH2}$. Reacția este deci, în termenii manualului, o alchilare (mai exact o hidroxietilare, fiindcă radicalul fixat la azot este $\ce{-CH2-CH2-OH}$).

Ceea ce se alchilează aici este însă amoniacul, nu o amină, iar enunțul cere strict situațiile în care are loc alchilarea aminelor. Manualul definește aminele tocmai ca fiind…