Prin hidroliza parțială a unei tetrapeptide se obțin două dipeptide. Prima dipeptidă conține în moleculă un atom de sulf, iar unul dintre aminoacizi conține două grupări carboxil libere. Cea de-a doua dipeptidă conține două resturi de aminoacizi monoaminomonocarboxilici. Dacă se arde un mol de tetrapeptidă se obțin 268,8 L $\ce{CO2}$, în condiții normale. Tetrapeptida poate fi:

Dipeptida cu sulf ar fi Glu–Cis, iar acidul glutamic este într-adevăr dicarboxilic — dar el ocupă poziția N-terminală, deci gruparea lui $\alpha$-carboxil este consumată în legătura peptidică și îi…

Prima dipeptidă, Cis–Asp, chiar respectă condițiile din enunț: cisteina aduce sulful, iar acidul aspartic, fiind C-terminal, are două grupări carboxil libere. Se blochează însă la a doua…

Niciunul dintre cei patru aminoacizi nu conține sulf — acidul glutamic, serina, lisina și valina sunt toți lipsiți de grupa $\ce{-SH}$ —, așa că nu se…

Cele două dipeptide ar fi Glu–Ala și Val–Cis. Sulful se află în Val–Cis, dar aici niciun rest nu are două grupări carboxil libere: și valina, și cisteina sunt aminoacizi monoaminomonocarboxilici…