Se dau compușii:
I. acidul cloroacetic
II. p-toluidină
III. acidul p-clorobenzoic
IV. difenilamina
V. p-crezol
VI. acid acetic
Sunt adevărate afirmațiile:

Din Tabelul 3.2.7, acidul cloroacetic ($\ce{ClCH2COOH}$) are $k_a = 155 \cdot 10^{-5}$ mol/L ($pk_a = 2{,}86$), iar acidul p-clorobenzoic are $k_a = 10{,}3 \cdot 10^{-5}$ mol/L ($pk_a = 3{,}97$). Constanta de aciditate mai mare (și $pk_a$ mai mic) arată că acidul cloroacetic (I) este de fapt mai tare decât acidul…

Din Tabelul 3.3.1, difenilamina ($\ce{(C6H5)2NH}$) are $k_b = 7{,}6 \cdot 10^{-14}$ mol/L, iar p-toluidina $k_b = 11{,}8 \cdot 10^{-10}$ mol/L. Constanta de bazicitate mult mai mică a difenilaminei (IV) arată că ea este mult mai slab bazică decât p-toluidina (II), deci…

p-Crezolul ($\ce{CH3-C6H4-OH}$) este un fenol ($k_a = 5{,}49 \cdot 10^{-11}$ mol/L, $pk_a = 10{,}26$), în timp ce acidul acetic ($\ce{CH3COOH}$) este un acid carboxilic ($k_a = 1{,}8 \cdot 10^{-5}$ mol/L, $pk_a = 4{,}74$). Manualul stabilește ordinea…