Explorează figuri

Vederea laterală a craniului: (a) anatomia externă și (b) o secțiune sagitală — oasele craniene și faciale, suturile, apofizele, orificiile și sinusurile.

Detaliile unei vertebre tipice: (a) vedere de sus cu apofizele și gaura vertebrală; (b) vedere laterală a trei vertebre cu discurile și foramenele intervertebrale.

Vedere anterioară a cuștii toracice: cele 12 perechi de coaste (adevărate, false și flotante), sternul cu părțile sale, vertebrele toracice/lombare și cartilajele costale.

Scheletul apendicular (126 de oase): centurile pectorală și pelviană și oasele membrelor superioare și inferioare, cu numărul total de oase pentru fiecare.

Mușchii superficiali ai feței anterioare a corpului: de la mușchii mimicii și ai gâtului, la cei ai trunchiului, ai brațului și ai membrului inferior.

Mușchii superficiali ai feței posterioare a corpului: de la ceafă și spate, la mușchii brațului, ai feselor și ai flexorilor gambei.

Vedere anterioară a mușchilor umărului și brațului: deltoid, subscapular, coracobrahial, cele două capete ale bicepsului brahial și brahialul, plus clavicula și scapula.

Două vederi ale antebrațului: anterioară (mușchii flexori) și posterioară (mușchii extensori), plus mușchii brațului de la cot și reperele osoase (humerus, radius, ulnă, oasele mâinii).

Cei mai importanți mușchi ai capului (vedere laterală): mușchii mimicii, mușchii masticației și sternocleidomastoidianul.

Vedere superioară a planșeului pelvin feminin: mușchii profunzi (piriform, obturator intern, ridicătorul anal), oasele și articulațiile bazinului și orificiile prin care trec organele (canal anal, vagin, uretra).

Structura neuronului multipolar (corp celular, axon și teci) și cele trei tipuri de neuroni: multipolar, bipolar și pseudounipolar.

Secțiune transversală prin măduva spinării: substanța cenușie și albă, canalul central, învelișurile (meninge, vertebră) și rădăcinile nervului spinal.

Vedere laterală a encefalului: cei patru lobi, homunculusul motor și senzitiv, ariile funcționale (vedere, auz, memorie, gândire) și cerebelul.

Secțiune sagitală prin creier: componentele diencefalului (talamus, hipotalamus) și ale trunchiului cerebral (mezencefal, punte, bulb), plus structurile asociate.

Vedere de jos a encefalului, cu cele 12 perechi de nervi cranieni (I–XII) și originea lor aparentă, plus structurile căii olfactive și optice.

Sistemul nervos periferic: cele 12 perechi de nervi cranieni, cele 31 de perechi de nervi spinali (pe regiuni), plexurile și principalii nervi periferici ai membrelor.

Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ și efectele lor opuse pe organe: simpaticul (stânga) pregătește organismul pentru urgențe, parasimpaticul (dreapta) îl readuce la normal.

Secțiune longitudinală prin ochi, cu cele trei tunici (sclerotică, coroidă, retină), mediile transparente (cornee, cristalin, umori) și compartimentele care conțin umoarea apoasă și cea vitroasă.

Secțiune longitudinală prin inimă, ilustrând cele mai importante structuri ale acestui organ. Include detaliile valvelor și indică cele mai importante vase.

Harta principalelor artere ale organismului uman, grupate pe regiuni: cap și gât, torace, membre și viscerele abdominale.

Harta principalelor vene ale organismului uman (fără venele pulmonare), grupate pe regiuni: cap și gât, torace, membre și viscerele abdominale.

Sistemul este alcătuit din vase sanguine care se formează în țesuturile intestinale și în jurul organelor digestive și transportă sânge și nutrienți la ficat.

Situarea splinei (față de diafragm și stomac) și elementele ei anatomice: marginea anterioară, amprentele organelor vecine, hilul și vasele splenice.

Privire de ansamblu asupra aparatului respirator: de la căile aeriene superioare (nas, faringe, laringe) până la trahee, bronhii, alveole și patul capilar pulmonar.

Secțiune sagitală prin nas (după îndepărtarea septului nazal): cornetele și meaturile, sinusurile paranazale, oasele și structurile palatului și faringelui.

Secțiune sagitală prin cap și gât: cele trei regiuni ale faringelui, laringele, palatul dur și moale, și poziția esofagului față de trahee.

Anatomia plămânilor și a arborelui bronșic, de la trahee până la alveole și schimbul de gaze cu capilarele pulmonare.

Regiunile anatomice ale stomacului (de la cardia la pilor), cele trei straturi musculare și straturile peretelui gastric.

Modelul mozaic fluid al membranei celulare: bistratul de fosfolipide cu proteine, colesterol, glicolipide și glucide, care separă spațiul extracelular de cel intracelular.

Structura unei celule eucariote: nucleul (cu membrană nucleară, cromatină, nucleol), organitele citoplasmatice (Golgi, mitocondrie, reticul endoplasmatic, ribozomi, lizozomi, centriol) și membrana celulară.

Structura neuronului: corpul neuronal (cu nucleu, nucleol și substanță cromatofilă), dendritele, axonul cu teaca de mielină (celule Schwann, noduri Ranvier) și butonii terminali.

Tipurile de sinapse dintre neuroni, după locul de contact: axodendritică, axoaxonică, axosomatică (chimice) și dendro-dendritică (electrică).

Cele trei foițe ale meningelui (pia mater, arahnoida, dura mater) care învelesc măduva spinării, în raport cu vertebra și nervul spinal.

Structura internă a măduvei spinării: substanța cenușie (coarnele și comisurile), substanța albă (cordoanele), canalul ependimar și rădăcinile nervului spinal.

Căile ascendente ale sensibilității: calea tactilă fină și proprioceptivă (fascicule gracilis și cuneat, calea spinocerebeloasă) și calea termică și dureroasă (spinotalamică), de la receptori până la cortex.

Calea piramidală (corticospinală) și fasciculul rubrospinal: de la cortexul cerebral, prin trunchiul cerebral și măduva spinării, până la mușchii scheletici.

Fasciculele (căile) substanței albe a măduvei spinării: căile ascendente (sensibilitate), descendente (motorii) și fasciculele fundamentale.

Fața anterioară (ventrală) a trunchiului cerebral: cele trei etaje (mezencefal, punte, bulb), pedunculii cerebeloși, șanțurile și originea aparentă a nervilor cranieni V–XII.

Mușchii extrinseci ai globului ocular (drepți și oblici) și nervul optic, așa cum sunt inervați de nervii cranieni III (oculomotor), IV (trohlear) și VI (abducens).

Nervul cranian V (trigemen), cu ganglionul trigeminal și cele trei ramuri ale sale: oftalmică, maxilară și mandibulară.

Nervul cranian VII (facial) și cele cinci regiuni în care se distribuie ramurile lui: temporală și frontală, auriculară, mandibulară, cervicală și zigomatică.

Nervul cranian IX (glosofaringian) și structurile cu care este în raport: bulbul, glanda parotidă, artera carotidă și limba.

Nervul cranian X (vag) și organele pe care le inervează: plămânii și inima (torace), ficatul, stomacul și colonul (abdomen).

Nervul hipoglos (XII), nervul accesor (XI) și limba, în regiunea capului și gâtului.

Secțiune prin encefal cu diencefalul (talamus, hipotalamus, epifiză, hipofiză) și structurile vecine: corpul calos, mezencefalul, puntea și cerebelul.

Structurile sistemului limbic (fornix, hipocamp, hipotalamus, nucleu talamic) împreună cu calea olfactivă (bulb și tract olfactiv), corpul calos și cortexul.

Comparație între arcul reflex somatic și cel vegetativ: neuronii (senzitiv, de asociație, motor / preganglionar), ganglionii și efectorii (mușchi sau viscere).

Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ și organele pe care le inervează: parasimpaticul (cranio-sacral, albastru) și simpaticul (toraco-lombar, roșu).

Structura pielii (epiderm, derm, hipoderm), receptorii cutanați (corpusculii Meissner, Ruffini, Vater-Pacini, Krause, terminații nervoase libere) și anexele ei (fir de păr, glande sebacee și sudoripare).

Fusul neuromuscular: fibrele intrafusale (cu sac și cu lanț nuclear) în capsula conjunctivă, inervate de motoneuronii α și γ, între fibrele musculare extrafusale.

Traseul sensibilității cutanate (tact, presiune, durere, temperatură) și kinestezice (proprioceptive), de la receptori până la girusul postcentral, prin tracturile spinotalamice.

Structura mucoasei olfactive: celulele receptoare olfactive cu butonii și cilii lor, celulele de susținere, lama ciuruită a etmoidului și fibrele nervoase olfactive.

Receptorul gustativ: papilele limbii, mugurii gustativi cu celulele receptoare și de susținere, porul și cilii gustativi, în epiteliul lingual.

Secțiune prin ochi, cu cele trei tunici (sclerotică, coroidă, retină), mediile transparente (cornee, cristalin, corp vitros), compartimentele cu umoare apoasă și mușchii extrinseci ai globului ocular.

Organizarea celulară a retinei: celulele fotoreceptoare (conuri și bastonașe), celulele bipolare, orizontale, amacrine și multipolare, membranele limitante, plus coroida și sclerotica.

Structura urechii, cu cele trei părți: externă (pavilion, conduct auditiv), medie (timpan, oscioare, trompa lui Eustachio) și internă (melcul și nervii).

Structura cohleei și a organului Corti: cele trei rampe (vestibulară, cohleară, timpanică), membranele (Reissner, tectoria, bazilară), celulele ciliate și fibrele nervoase.

Traseul căii auditive de la organul Corti, prin nucleul cohlear, punte, mezencefal (colicul inferior) și talamus (corpul geniculat medial), până la cortexul auditiv.

Receptorul macular al aparatului vestibular: celulele ciliate și de susținere, membrana otolitică cu otolitele și cupola gelatinoasă, care detectează poziția capului.

Localizarea principalelor glande endocrine în corpul uman: glanda pineală, hipotalamusul și hipofiza, tiroida și paratiroidele, timusul, glanda suprarenală, pancreasul și gonadele (ovar / testicul).

Conexiunile nervoase și vasculare dintre hipotalamus și hipofiză: axonii neuronilor secretori spre neurohipofiză și sistemul port capilar spre adenohipofiză.

Glanda suprarenală în secțiune: zona corticală cu cele trei zone (glomerulară, fasciculată, reticulată) și zona medulară.

Glanda tiroidă în raport cu laringele și traheea, plus structura ei histologică: foliculii tiroidieni cu coloid și celulele foliculare.

Pancreasul în potcoava duodenului, cu porțiunile și canalele lui, vasele și organele vecine, plus structura microscopică: acinii (exocrin) și insulele Langerhans (endocrin).

Etapele formării unui os lung (osificare encondrală): de la cartilajul hialin, prin centrii primar și secundari de osificare, la osul matur cu diafiză, epifize și cavitate medulară.

Oasele craniului în vedere laterală: neurocraniul (frontal, parietal, temporal, occipital, sfenoid, etmoid) și viscerocraniul (nazal, lacrimal, zigomatic, maxilar, mandibulă).

Scheletul uman în vedere anterioară: scheletul axial (craniu, cutie toracică, stern), centura scapulară și membrul superior, centura pelviană și membrul inferior.

Structura unei vertebre lombare în vedere superioară: corpul, arcul vertebral cu orificiul vertebral și pediculii, apofizele (spinoasă, transverse, articulare) și suprafețele de articulare.

Regiunile coloanei vertebrale în vedere laterală: vertebrele cervicale (7), toracale (12), lombare (5), osul sacru și coccigele.

Secțiune prin articulația genunchiului: membrana sinovială, cavitatea articulară, rotula, ligamentul articular și meniscul.

Organizarea mușchiului scheletic: mușchiul, fasciculele și fibrele musculare, cu învelișurile conjunctive (epimisium, perimisium, endomisium, fascie) și prinderea de os prin tendon.

Principalii mușchi scheletici în vedere anterioară și posterioară: ai capului și gâtului, trunchiului, membrelor superioare și inferioare.

Structura sarcomerului și contracția musculară: fibra musculară, benzile observate la microscop (A, I, H), membrana Z și filamentele de actină și miozină.

Sinapsa dintre motoneuron și fibra musculară (placa motorie): fibra neuronală motorie, terminația cu vezicule sinaptice și mitocondrii, fanta joncțiunii și fibra musculară.

Structurile cavității bucale: buzele și limba, palatul dur și moale cu lueta și amigdalele, și cele patru tipuri de dinți cu gingia.

Structura stomacului: regiunile (fund, corp, pilor) și curburile, tunicile peretelui (mușchii longitudinal, circular și oblic, mucoasa cu plici, submucoasa, adventicea) și segmentele vecine.

Intestinul subțire (duoden, jejun, ileon) și raporturile lui: stomacul, mezenterul și începutul intestinului gros (cec cu apendice și colon ascendent).

Porțiunile intestinului gros (cec, colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid, rect) și caracteristicile lui: teniile, haustrele și apendicele epiploice.

Ficatul cu căile biliare (vezica biliară, canalele hepatice și cistic, sfincterul Oddi) și pancreasul (cap, corp, coadă, canale), în raport cu stomacul și duodenul.

Înaintarea bolului alimentar prin esofag spre stomac, prin unde peristaltice, până la trecerea prin cardia.

Principalele vase de sânge ale corpului: arterele (care duc sângele de la inimă) și venele (care îl aduc înapoi la inimă).

Structura internă a inimii: cele patru cavități (atrii și ventricule), valvele (semilunare, bicuspidă, tricuspidă) și structurile interne (trabecule, mușchi papilari, cordaje tendinoase).

Țesutul nodal al inimii, care generează și conduce impulsurile: nodul sinoatrial, nodul atrioventricular, fasciculul His cu ramurile sale și fibrele Purkinje.

Acinul pulmonar: ramificarea bronhiolelor în ducturi, săculeți și alveole, vasele însoțitoare (arteriolă, venulă) și rețeaua de capilare de pe suprafața alveolei.

Structura rinichiului la măriri succesive: secțiunea (cortex, medulară, calice, bazinet, vase), lobul renal cu nefroni și nefronul (capsulă Bowman, tuburi contorte, ansa Henle, tub colector).

Secțiune prin aparatul genital feminin: organele genitale interne (ovar, uter, vagin), cele externe (clitoris, labii, orificiul vaginal) și organele vecine (vezică, rect, anus).

Secțiune prin uter: porțiunile lui (corp, istm, col), straturile peretelui (endometru, miometru, perimetru) și structurile anexe (trompe uterine, ovare cu foliculi și ovocit, vagin).

Secțiune prin aparatul genital masculin: căile spermatice (epididim, canal deferent, ejaculator, uretră), glandele anexe (prostată, vezicule seminale, glande bulbo-uretrale), organele genitale (testicul, penis) și organele vecine.

Secțiune prin testicul: tubii seminiferi în care se formează spermatozoizii, sistemul de canale prin care sunt eliminați (rețea testiculară, canale eferente, epididim, canal deferent) și învelișurile.