Într-o transformare politropă a unui gaz ideal $pV^n = \text{constant}$ este adevărat că:

Manualul trece izocora ($V = \text{const.}$) printre cazurile particulare ale transformării politrope, pentru $n \to \infty$. Justificarea vine din relația (1.58), $n = \frac{C - C_p}{C - C_V}$. În transformarea izocoră, căldura molară este chiar căldura molară la volum constant, $C = C_V$, așa că numitorul devine zero și $n$ crește…

Pentru $n = 0$, factorul $V^0$ este egal cu 1, iar legea devine $p = \text{const.}$, deci transformarea este izobară. Gazul dintr-un cilindru apasă pistonul mobil cu forța constantă $F = pS$. Când pistonul se deplasează pe distanța $\Delta l$, gazul efectuează lucrul mecanic $L = F\Delta l = pS\Delta l = p\Delta V$…

Pentru $n = \gamma$, legea devine $pV^\gamma = \text{const.}$, adică ecuația lui Poisson, ecuația transformării adiabatice (relația (1.51)). Exponentul $\gamma = \frac{C_p}{C_V}$ este exponentul adiabatic, mai mare decât 1, pentru că $C_p > C_V$.

Relația (1.58)…

Pentru $n = 1$, legea devine $pV = \text{const.}$, legea transformării izoterme. Variația energiei interne are aceeași expresie în toate transformările, $\Delta U = \nu C_V\Delta T$, deci la temperatură constantă $\Delta U = 0$. Din principiul I, $\Delta U = Q - L$, rezultă $Q = L$. La o destindere…