Figura arată sistemul port hepatic, un circuit venos care duce sângele de la organele digestive mai întâi la ficat și abia apoi spre inimă. Desenul se citește de jos în sus, în sensul în care curge sângele: venele de pe intestine, stomac, pancreas și splină se strâng într-un singur vas, vena portă, care urcă la ficat, iar din ficat sângele iese prin venele hepatice în vena cavă inferioară.

Organele sunt văzute din față, așa că partea dreaptă a corpului apare în stânga imaginii (colonul ascendent, cecul), iar partea stângă, în dreapta ei (splina, colonul descendent). Pentru ca venele să se vadă, ansele intestinului subțire și colonul transvers au fost îndepărtate din desen, rămânând doar capetele lor secționate. Vena portă, vena hepatică, venele mezenterice și vena splenică apar și în Figura 15.10, printre principalele vene ale corpului.

Ce este sistemul port hepatic

Sistemul port hepatic transportă sângele de la tractul gastrointestinal și splină către ficat. Circulația hepato-portală are loc într-o singură direcție, iar scopul ei este să transporte nutrienții la ficat, pentru prelucrare. Sistemul este format din venulele și venele care drenează sângele din diferite regiuni ale sistemului digestiv și fuzionează într-o singură venă, vena portă, principalul vas al acestei circulații. Pentru că a deservit deja tractul gastrointestinal, sângele din sistemul port este sărac în oxigen.

Venele care adună sângele de la organele digestive

Venele intestinale se strâng în două colectoare mari:

• Vena mezenterică superioară străbate vertical mijlocul desenului. Dinspre stânga imaginii primește vena colică dreaptă, de la colonul ascendent, și vena ileocolică, din zona în care ileonul se continuă cu cecul. În aceasta din urmă se varsă vena apendiculară, de la apendicele vermiform. Tot dinspre stânga, din spațiul rămas gol după îndepărtarea anselor, vin venele jejunală și ileală, desenate ca o rețea de arcade, iar dinspre dreapta imaginii vine vena colică mijlocie, de la nivelul la care ar trece colonul transvers.
• Vena mezenterică inferioară urcă pe partea stângă a corpului, paralel cu colonul descendent, până sub pancreas. Ea adună sângele venei sigmoidiene, de pe colonul sigmoid, și al venelor rectale superioare, de pe rect.

Mai sus, sub ficat, se adaugă vena gastrică, desenată pe stomac, vena pancreatico-duodenală, între pancreas și duoden, și vena splenică, care vine de la splină de-a lungul pancreasului. Toate converg spre vena portă, care pornește din spatele pancreasului și urcă la ficat. Manualul numește vena splenică și cele două vene mezenterice printre cele mai importante vene de la organele abdominale.

Două rețele capilare, una după alta

Sângele din sistemul port trece prin două rețele capilare. Prima este cea a organelor digestive. În intestinul subțire, monozaharidele, aminoacizii și acizii grași cu lanț scurt de carbon sunt absorbiți în capilarele sanguine ale vilozităților intestinale, la fel ca apa, electroliții și vitaminele (Figura 18.7). Din aceste capilare, sângele trece prin venule în venele desenate aici. Acizii grași cu lanț lung fac excepție: refăcuți sub formă de trigliceride, ei trec în chiliferul central, un vas limfatic.

A doua rețea se află în ficat. Vena portă intră în organ și se ramifică, formând rețeaua de vase desenată în interiorul lui, numită în figură sinusoide hepatice. Aici nutrienții sunt procesați.

Ieșirea din ficat

După ce a străbătut ficatul, sângele este colectat de vena hepatică dreaptă și vena hepatică stângă, care se varsă în vena cavă inferioară la marginea de sus a organului. Aceasta se vede în desen pe toată înălțimea imaginii, ca vasul vertical care coboară pe linia mediană și se împarte jos în două ramuri, dar nu face parte din sistemul port: prin ea sângele pleacă din ficat, nu ajunge la el. Vena cavă inferioară duce sângele în atriul drept, iar nutrienții prelucrați ajung astfel în circulația generală și la celulele din țesuturi.

Ficatul primește și sânge arterial

Textul de lângă figură mai amintește un vas, nemarcat în desen. Pentru a asigura nutriția propriilor celule, ficatul primește sânge bogat în oxigen prin artera hepatică, ramură a aortei, care îi aduce oxigen și substanțe nutritive. În Figura 15.9 o găsești ca artera hepatică comună, una dintre ramurile trunchiului celiac. Ficatul are așadar două surse de sânge: vena portă, care îi aduce nutrienții de prelucrat, și artera hepatică, care îi hrănește propriile celule.

Ce înseamnă „prelucrarea” nutrienților

Capitolul despre sistemul digestiv dă câteva exemple. Când nivelul glucozei din sânge este ridicat, enzimele hepatice transformă glucoza în glicogen (glicogenogeneză). Ficatul descompune acizii grași în molecule mai mici, cum ar fi acetil coenzima A, îndepărtează grupările amino din aminoacizi prin dezaminare și depozitează vitamine și minerale, precum fierul și cuprul.