Figura arată etapele digestiei lipidelor într-un segment de intestin subțire, desenat ca un tub orizontal care se citește de la stânga la dreapta. Prin capătul din stânga intră conținutul venit de la stomac, prin canalul vertical de sus coboară bila, iar spre capătul din dreapta săgețile duc la produșii digestiei. Porțiunile tubului corespund, în ordine, celor trei etape din legenda manualului: emulsionarea lipidelor, hidroliza trigliceridelor și formarea miceliilor mixte. Urmărește picăturile de grăsime: la intrare sunt puține și mari, după ce se varsă bila devin mici și numeroase, iar spre dreapta locul lor îl iau produșii hidrolizei.

Etapa I. Emulsionarea lipidelor de către sărurile biliare

De la stomac sosesc picăturile de grăsime, adică trigliceride încă nedigerate. În stomac, asupra lipidelor a acționat doar lipaza gastrică, o enzimă cu activitate slabă, care hidrolizează numai lipidele ingerate sub formă de emulsie.

Prin canalul biliar coboară bila, venită de la ficat și de la vezica biliară. Bila este necesară pentru digestia și absorbția lipidelor. Este formată de hepatocite și de celulele ductale, în cantitate de 250 până la 1100 mL/zi, este secretată continuu și se depozitează în vezica biliară în perioadele interdigestive. În duoden se eliberează numai în perioadele digestive, după ce chimul a declanșat secreția de colecistokinină, care produce relaxarea sfincterului Oddi și contracția vezicii biliare. Colecistokinina este eliberată din celulele mucoasei duodenale mai ales la pătrunderea în duoden a produșilor digestiei lipidelor.

Bila nu conține enzime. Ea aduce însă micelii alcătuite din săruri biliare, colesterol și lecitină. Înainte de a fi digerate, lipidele trebuie emulsionate, adică transformate în picături cu diametrul sub un micron, de către sărurile biliare și lecitină. Sărurile biliare reduc tensiunea superficială a lipidelor, permițând fragmentarea lor și facilitând acțiunea lipazei pancreatice. În desen, trei săgeți duc din zona în care se varsă bila spre mulțimea de picături de grăsime emulsionate.

Etapa a II-a. Hidroliza trigliceridelor

Asupra picăturilor emulsionate acționează lipaza. Sucul pancreatic conține lipaze secretate în forma lor activă (lipaza, colesterol-lipaza, fosfolipaza), iar enzimele care hidrolizează esteri insolubili în apă necesită prezența sărurilor biliare. Lipaza hidrolizează trigliceridele din picăturile lipidice până la doi produși, spre care pornesc în desen două săgeți: acizii grași liberi, în sus, și monogliceridele, în jos.

Etapa a III-a. Formarea miceliilor mixte

Săgețile care pleacă de la cei doi produși se întâlnesc la capătul din dreapta: acizii grași și monogliceridele sunt preluați în micelii, rezultând miceliile mixte. Acesta este al doilea rol important al sărurilor biliare, după emulsionare: ele ajută la absorbția acizilor grași, a monogliceridelor, a colesterolului și a altor lipide, formând cu acestea micelii complexe.

Spre deosebire de glucide și de proteine, lipidele se absorb prin difuziune pasivă. Pentru a putea fi absorbite, ele trebuie să fie hidrosolubile, iar acest lucru se realizează în prezența sărurilor biliare. În lipsa sărurilor biliare din intestin, se pierd prin materiile fecale 40% din lipidele ingerate. În alcătuirea miceliilor intră și vitaminele liposolubile (A, D, K, E), care se absorb împreună cu celelalte lipide în intestinul proximal.

Ce se întâmplă după absorbție

Trigliceridele, fosfolipidele și colesterolul se combină cu proteinele din epiteliul celulelor intestinale și formează chilomicronii, formă în care trec în chiliferul central al vilozității (Figura 85). În timp ce aminoacizii și monozaharidele ajung prin vena portă la ficat, lipidele trec în circulația limfatică.

Sărurile biliare, în schimb, nu sunt liposolubile, așa că rămân în intestin până la nivelul ileonului, unde se reabsorb activ. Cea mai mare parte a lor se întoarce prin vena portă la ficat: este circuitul enterohepatic (Figura 83).