Figura este o schemă citită de sus în jos, în care fiecare rând este o etapă. Etapele sunt scrise pe marginea din stânga (origine, precursor, maturare, celule mature, destinație), așa că celulele de pe același rând se află în aceeași etapă, iar numele fiecărei celule este scris sub ea. Limfocitele sunt desenate ca în Figura 14.5, cu un nucleu mare și un strat subțire de citoplasmă, iar tipul lor se recunoaște după conturul colorat: verde pentru limfocitele T (mai deschis cât timp sunt încă în timus), portocaliu pentru limfocitele B și roz pentru celulele „natural killer”.

Originea: măduva osoasă

Sistemul imun se dezvoltă în timpul lunii a treia după concepție. În această perioadă a dezvoltării fetale, în măduva osoasă apar celule primitive numite celule stem (hemocitoblaști). În chenarul de sus, celula stem pornește din măduva roșie de la capătul unui os lung: formarea celulelor sanguine are loc în măduva osoasă roșie din osul spongios, de exemplu la capetele femurului, nu în măduva galbenă din interiorul diafizei. Anumite celule stem formează precursorii sistemului imun, numiți celule limfopoetice. Acestea urmează una dintre cele două posibilități de dezvoltare, așa că de aici schema se ramifică în două.

Prima cale: prin timus

Ramura din stânga intră în chenarul timusului. Anumite celule limfopoetice trec prin timus, unde sunt maturate și formează limfocitele T sau celulele T (inițiala „T” provine de la timus). Săgeata pe care scrie timozină pleacă din timusul desenat în stânga chenarului și arată hormonul pe care acesta îl produce și care contribuie la maturarea limfocitelor T (Figura 16.4). În cursul procesului de maturare, limfocitele achiziționează pe suprafața lor molecule de receptori.

Din timus iese limfocitul T matur, de la care pleacă două săgeți spre rândul destinațiilor. Anumite limfocite T mature se întorc în măduva osoasă și participă la reacția imună, însă majoritatea ajung în țesuturile periferice: migrează în circulație și se acumulează în țesuturi limfoide, precum splina, amigdalele și nodulii limfatici, de unde controlează sistemul imun (Figura 16.7).

A doua cale: fără timus

Ramura din dreapta nu trece prin timus și duce la celelalte două tipuri de celule, formate din alte celule limfopoetice:

• Limfocitele B. La embrionii de pui ele sunt maturate în bursa lui Fabricius, de unde și numele (inițiala „B” provine de la bursă). Organele umane corespunzătoare bursei lui Fabricius sunt măduva osoasă, ficatul și nodulii limfatici din tractul gastrointestinal. În timpul formării, limfocitele B sintetizează anticorpi și îi poziționează pe suprafața membranelor lor celulare, unde vor funcționa mai târziu ca receptori.
• Celulele „natural killer”. Atacă microorganisme și celule infectate, dar sunt mai puțin specializate decât limfocitul T citotoxic și par să fie un mecanism primar de apărare al organismului împotriva celulelor tumorale.

Limfocitele B migrează și ele în țesuturile periferice, unde se alătură limfocitelor T. Nodulii limfatici și splina, desenați în chenarul țesuturilor periferice, sunt principalele depozite de limfocite T și B.

Ce trebuie reținut din schemă

Cele două ramuri pornesc din aceeași celulă și se despart doar prin trecerea sau netrecerea prin timus. Limfocitele T controlează sistemul imun, care include și limfocitele B, iar acestea din urmă sintetizează anticorpi.