Sistemul limfatic și imun (Biologie Barron's, p. 380)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura are două panouri, fiecare arătând unde se află în corp o structură a sistemului limfatic. În stânga, capul este desenat în secțiune, din profil, ca să se vadă amigdalele ascunse în peretele gâtului. În dreapta, toracele este văzut din față, cu plămânii desenați de o parte și de alta (fără să fie etichetați), ca să se vadă unde stă timusul și ce organe are în jur.
(a) Localizarea amigdalelor
Amigdalele sunt agregate de țesut limfoid localizate sub epiteliul ce căptușește cavitatea orală și faringele. Panoul le arată pe cele trei, eșalonate de sus în jos:
Aglomerări de țesut limfoid se pot găsi și în peretele tractului intestinal, în special în ileon. Acelea se numesc plăcile lui Peyer și nu apar în această figură.
(b) Poziția timusului
Timusul este localizat în porțiunea superioară a toracelui, în mediastin, între plămâni și dorsal față de stern. Panoul îl așază între niște repere ușor de recunoscut: deasupra lui, pe linia mediană, coboară laringele, glanda tiroidă și traheea, iar dedesubt se văd pericardul și inima.
Ce face timusul
Datorită structurii sale, timusul este considerat un organ al sistemului limfatic. În timpul dezvoltării fetale este un organ relativ mare, bilobat. După vârsta de un an începe să se atrofieze, iar la sfârșitul pubertății devine un organ foarte mic. Este împărțit în lobuli, care conțin celule de suport și limfocite T, numite așa pentru că limfocitele T primitive sunt modificate în acest organ și se transformă în limfocite T mature (Figura 16.6). Majoritatea limfocitelor T migrează apoi în nodulii limfatici. Structura timusului este diferită de cea a splinei și a nodulilor limfatici, fiind format din numeroși lobuli și elemente limfoide situate în corticala și medulară. Timusul este considerat și o glandă endocrină, deoarece produce și secretă hormoni numiți timozine, care contribuie la maturarea limfocitelor T.
Figura are două panouri, fiecare arătând unde se află în corp o structură a sistemului limfatic. În stânga, capul este desenat în secțiune, din profil, ca să se vadă amigdalele ascunse în peretele gâtului. În dreapta, toracele este văzut din față, cu plămânii desenați de o parte și de alta (fără să fie etichetați), ca să se vadă unde stă timusul și ce organe are în jur.
(a) Localizarea amigdalelor
Amigdalele sunt agregate de țesut limfoid localizate sub epiteliul ce căptușește cavitatea orală și faringele. Panoul le arată pe cele trei, eșalonate de sus în jos:
Aglomerări de țesut limfoid se pot găsi și în peretele tractului intestinal, în special în ileon. Acelea se numesc plăcile lui Peyer și nu apar în această figură.
(b) Poziția timusului
Timusul este localizat în porțiunea superioară a toracelui, în mediastin, între plămâni și dorsal față de stern. Panoul îl așază între niște repere ușor de recunoscut: deasupra lui, pe linia mediană, coboară laringele, glanda tiroidă și traheea, iar dedesubt se văd pericardul și inima.
Ce face timusul
Datorită structurii sale, timusul este considerat un organ al sistemului limfatic. În timpul dezvoltării fetale este un organ relativ mare, bilobat. După vârsta de un an începe să se atrofieze, iar la sfârșitul pubertății devine un organ foarte mic. Este împărțit în lobuli, care conțin celule de suport și limfocite T, numite așa pentru că limfocitele T primitive sunt modificate în acest organ și se transformă în limfocite T mature (Figura 16.6). Majoritatea limfocitelor T migrează apoi în nodulii limfatici. Structura timusului este diferită de cea a splinei și a nodulilor limfatici, fiind format din numeroși lobuli și elemente limfoide situate în corticala și medulară. Timusul este considerat și o glandă endocrină, deoarece produce și secretă hormoni numiți timozine, care contribuie la maturarea limfocitelor T.