Se încarcă
Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 54)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Legenda figurii trece hipotalamusul printre glandele endocrine, dar în textul manualului el nu apare în lista acestora. Hipotalamusul este o formațiune nervoasă, parte a diencefalului, iar unii dintre neuronii lui au și activitate secretorie (neurosecreție). La o grilă despre glandele endocrine, ține-te de lista din text.
Figura arată unde se află, în corp, glandele endocrine (glandele cu secreție internă). Trunchiul este văzut din față, iar capul este întors din profil, cu fața spre stânga, și deschis printr-o secțiune care lasă să se vadă formațiunile de la baza encefalului. Desenul folosește un corp de bărbat, de aceea ovarul este arătat separat, în chenarul din stânga jos, alături de uter și de trompele uterine.
Glandele cu secreție internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanțe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge. Hormonii sunt substanțe chimice specifice, care acționează la distanță de locul sintezei și produc efecte caracteristice. Sângele îi transportă spre toate celulele corpului, iar principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular. Întregul sistem endocrin, controlat de sistemul nervos, reglează și coordonează pe cale umorală activitatea diferitelor organe.
Capul
Tot ce apare mai la dreapta în secțiune se află mai în spate. Se văd trei formațiuni apropiate, aceleași pe care le arată, mai mari, secțiunea sagitală a diencefalului din Figura 33:
Gâtul și toracele
În zona anterioară a gâtului, sub laringe, se află tiroida, cu doi lobi laterali uniți prin istmul tiroidian. Ea secretă hormonii tiroidieni, tiroxina și triiodotironina. Cele patru paratiroide, glande mici care secretă parathormonul, stau câte două pe fața posterioară a lobilor tiroidieni. Cum sunt ascunse în spatele tiroidei, figura le indică împreună cu ea.
Mai jos, în partea de sus a toracelui, pe linia mediană, este desenat timusul, care are localizare retrosternală. Este o glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor și organ limfatic, cu rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei, până la pubertate.
Abdomenul
Cei doi rinichi, desenați fără număr, ajută la găsirea glandelor suprarenale: la polul superior al fiecăruia stă, ca o căciulă, câte o suprarenală (Figura 59). Fiecare are o porțiune corticală, care secretă mineralocorticoizi, glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi, și una medulară, care secretă adrenalină și noradrenalină.
Transversal, între cei doi rinichi și parțial peste unul dintre ei, se întinde pancreasul. Manualul trece printre glandele endocrine pancreasul insular, adică insulele Langerhans (Figura 61), ale căror celule α secretă glucagon, iar celulele β, insulină.
Gonadele
Testiculul și ovarul sunt organe pereche cu două funcții: formează celulele sexuale și secretă hormoni.
Amândouă sunt organe-țintă ale hormonilor gonadotropi (FSH și LH) secretați de adenohipofiză.
Lista glandelor endocrine
Manualul consideră glande endocrine: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza și, temporar, placenta. Figura le indică pe toate, în afară de placentă, și adaugă hipotalamusul, care nu face parte din listă. Și alte organe au, pe lângă funcția lor principală, celule cu rol endocrin: antrul piloric secretă gastrina, duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și motorii a aparatului digestiv, iar rinichiul secretă renina și eritropoietina. Dintre ele, în desen apar doar rinichii, și aceștia doar ca reper pentru suprarenale.
Legenda figurii trece hipotalamusul printre glandele endocrine, dar în textul manualului el nu apare în lista acestora. Hipotalamusul este o formațiune nervoasă, parte a diencefalului, iar unii dintre neuronii lui au și activitate secretorie (neurosecreție). La o grilă despre glandele endocrine, ține-te de lista din text.
Figura arată unde se află, în corp, glandele endocrine (glandele cu secreție internă). Trunchiul este văzut din față, iar capul este întors din profil, cu fața spre stânga, și deschis printr-o secțiune care lasă să se vadă formațiunile de la baza encefalului. Desenul folosește un corp de bărbat, de aceea ovarul este arătat separat, în chenarul din stânga jos, alături de uter și de trompele uterine.
Glandele cu secreție internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanțe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge. Hormonii sunt substanțe chimice specifice, care acționează la distanță de locul sintezei și produc efecte caracteristice. Sângele îi transportă spre toate celulele corpului, iar principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular. Întregul sistem endocrin, controlat de sistemul nervos, reglează și coordonează pe cale umorală activitatea diferitelor organe.
Capul
Tot ce apare mai la dreapta în secțiune se află mai în spate. Se văd trei formațiuni apropiate, aceleași pe care le arată, mai mari, secțiunea sagitală a diencefalului din Figura 33:
Gâtul și toracele
În zona anterioară a gâtului, sub laringe, se află tiroida, cu doi lobi laterali uniți prin istmul tiroidian. Ea secretă hormonii tiroidieni, tiroxina și triiodotironina. Cele patru paratiroide, glande mici care secretă parathormonul, stau câte două pe fața posterioară a lobilor tiroidieni. Cum sunt ascunse în spatele tiroidei, figura le indică împreună cu ea.
Mai jos, în partea de sus a toracelui, pe linia mediană, este desenat timusul, care are localizare retrosternală. Este o glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor și organ limfatic, cu rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei, până la pubertate.
Abdomenul
Cei doi rinichi, desenați fără număr, ajută la găsirea glandelor suprarenale: la polul superior al fiecăruia stă, ca o căciulă, câte o suprarenală (Figura 59). Fiecare are o porțiune corticală, care secretă mineralocorticoizi, glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi, și una medulară, care secretă adrenalină și noradrenalină.
Transversal, între cei doi rinichi și parțial peste unul dintre ei, se întinde pancreasul. Manualul trece printre glandele endocrine pancreasul insular, adică insulele Langerhans (Figura 61), ale căror celule α secretă glucagon, iar celulele β, insulină.
Gonadele
Testiculul și ovarul sunt organe pereche cu două funcții: formează celulele sexuale și secretă hormoni.
Amândouă sunt organe-țintă ale hormonilor gonadotropi (FSH și LH) secretați de adenohipofiză.
Lista glandelor endocrine
Manualul consideră glande endocrine: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza și, temporar, placenta. Figura le indică pe toate, în afară de placentă, și adaugă hipotalamusul, care nu face parte din listă. Și alte organe au, pe lângă funcția lor principală, celule cu rol endocrin: antrul piloric secretă gastrina, duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și motorii a aparatului digestiv, iar rinichiul secretă renina și eritropoietina. Dintre ele, în desen apar doar rinichii, și aceștia doar ca reper pentru suprarenale.