Figura arată intestinul subțire împreună cu organele de la cele două capete ale lui: stomacul, în partea de sus, și începutul intestinului gros, în stânga. Desenul se citește cel mai ușor urmărind drumul chimului. Acesta pleacă din stomac, trece prin duoden, parcurge ansele strânse ale jejunului și ileonului, care umplu partea dreaptă și partea de jos a imaginii, și ajunge în stânga jos, în cec. În centru, între anse și colonul ascendent, se întinde mezenterul.

Intestinul subțire este segmentul tubului digestiv cuprins între stomac și intestinul gros. Aici digestia continuă sub acțiunea sucului pancreatic, a bilei și a sucului intestinal, iar produșii ei trec în sânge și limfă prin absorbție.

Cele trei porțiuni

1. Duodenul este prima porțiune, în care stomacul își evacuează conținutul. În desen apare ca un segment scurt, sus, imediat după capătul îngust al stomacului. În duoden se varsă bila și sucul pancreatic, al cărui $\ce{HCO3-}$ neutralizează aciditatea gastrică (Figura 79). Glandele Brunner din duoden secretă mucus, care protejează mucoasa intestinală de agresiunea $\ce{HCl}$. Duodenul are și celule cu rol endocrin, care secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și motorii a aparatului digestiv. Printre ei se află colecistokinina, care declanșează eliberarea bilei.
2. Jejunul este porțiunea mijlocie. Începe la flexura duodeno-jejunală, cotul de sub stomac care marchează trecerea de la duoden la jejun, iar ansele lui ocupă partea dreaptă a desenului. În jejun și în ileon se absoarbe fierul, $\ce{Fe^2+}$ mai ușor decât $\ce{Fe^3+}$.
3. Ileonul este porțiunea terminală, cu ansele în partea de jos a desenului, și se deschide în cec prin valva ileocecală. În ileon se reabsorb activ sărurile biliare, care nu sunt liposolubile și rămân în intestin până aici. Tot aici se absoarbe vitamina B12, cu ajutorul factorului intrinsec secretat de stomac.

Structurile din jur

• Stomacul, în partea de sus, este organul în care bolul alimentar devine chim gastric, evacuat apoi în duoden.
• Mezenterul este formațiunea în evantai din centrul desenului, din care pornesc ansele jejunului și ileonului.
• Cecul, punga rotunjită din stânga jos, este prima porțiune a intestinului gros și primește conținutul ileonului.
• Apendicele vermiform este prelungirea subțire care atârnă din cec.
• Colonul ascendent urcă din cec de-a lungul marginii stângi a desenului. Celelalte porțiuni ale colonului și rectul sunt prezentate în Figura 78.

Vascularizația

Cele mai multe dintre organele din figură primesc sânge din două ramuri viscerale ale aortei abdominale. Trunchiul celiac vascularizează stomacul și duodenul, alături de pancreas, ficat și splină. Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul, cecul, colonul ascendent și partea dreaptă a colonului transvers.

Cum înaintează chimul

Mișcările intestinului subțire sunt de două feluri:

• Contracțiile de amestec (contracțiile segmentare) fragmentează chimul de 8-12 ori pe minut și amestecă treptat particulele alimentare solide cu secrețiile intestinului subțire.
• Mișcările de propulsie se datorează undelor peristaltice, care pot apărea în orice parte a intestinului subțire. Chimul este împins în direcție anală cu o viteză de 0,5-2 cm/secundă, mult mai rapid în intestinul proximal decât în cel terminal.

Tot drumul din figură, de la pilor (ieșirea din stomac) până la valva ileocecală, este parcurs de chim în 3-5 ore.

De ce se absoarbe atât de bine aici

Absorbția este favorizată în intestinul subțire de patru particularități:

• Suprafața mare de contact, datorată structurii specifice a mucoasei.
• Distanța mică pe care o au de străbătut moleculele, pentru că peretele are aici grosimea minimă.
• Rețeaua vasculară foarte bogată a vilozităților (Figura 85). În perioadele de digestie, printr-un mecanism reflex, cantitatea de sânge de aici poate crește.
• Mișcările contractile ale vilozităților, care înlesnesc tranzitul substanțelor absorbite.

După absorbție, aminoacizii și monozaharidele ajung la ficat prin vena portă, iar lipidele trec în circulația limfatică.