Figura este o reprezentare schematică a firului de păr și a structurilor asociate lui, desenate într-un bloc de piele decupat. Din piele ies trei fire de păr, dar numai unul este desenat în întregime: blocul este secționat chiar prin el, așa că se văd deodată straturile pielii, rădăcina firului și foliculul care o adăpostește, până la bulbul din adâncul dermului. Firul, foliculul, glanda sebacee și mușchiul erector apar, la scară mai mică, și în privirea de ansamblu asupra pielii (Figura 5.1).

Epidermul și dermul

Epidermul este stratul extern al pielii, mai subțire și lipsit de vase sanguine. Sub el se află dermul, mai gros, bogat vascularizat și inervat, în care se găsesc foliculi piloși, glande sebacee, fibre musculare, receptori senzitivi și multe vase de sânge. Limita dintre cele două straturi este ondulată: dermul trimite spre epiderm prelungiri numite papile dermice, care formează creste ce contribuie la ancorarea lor.

Firul de păr: axul și rădăcina

Firul de păr este una dintre anexele pielii, structuri specializate care provin din piele, în special din epiderm. Un fir de păr constă dintr-un ax, care se extinde în exteriorul pielii, și o rădăcină, aflată în interiorul unui folicul pilos. În desen, rădăcina coboară până în bulb, iar axul iese prin epiderm deasupra suprafeței. Firele de păr se găsesc pe întreaga suprafață a corpului, cu excepția pleoapelor, palmelor, tălpilor și a buzelor. Au rol senzitiv și oferă o protecție limitată capului și pielii.

Foliculul pilos

Un folicul pilos este alcătuit dintr-o grupare de celule epidermice care se extind în derm, formând o mică structură tubulară. Foliculii piloși sunt așadar derivate ale epidermului, prezente în derm, iar rolul lor este să producă firul de păr. În desen, peretele tubului este dublu: teaca radiculară internă stă lipită de rădăcină, iar teaca radiculară externă o învelește pe cea internă, la limita cu dermul. Cele două teci coboară din epiderm de o parte și de alta a rădăcinii și alcătuiesc împreună foliculul, cu rădăcina firului în interiorul lui.

Bulbul și papila

La baza foliculului pilos se găsește o porțiune mai dilatată, numită bulb. În ea pătrund țesut conjunctiv, vase de sânge și nervi, care formează papila dermică, notată în figură papilă de țesut conjunctiv. Papila apare ca o mică ridicătură în fundul bulbului și furnizează substanțe nutritive firului de păr. Desenul arată și vasul sanguin din partea de jos a dermului, din care o ramură urcă în papilă. Nu confunda această papilă cu papilele dermice de la limita dintre derm și epiderm.

Cum crește firul de păr

Creșterea are loc în folicul, pornind din bulb:

1. În bulb se găsesc celule ale stratului bazal, stratul profund al epidermului, în care au loc frecvent diviziuni celulare. Firul de păr rezultă din proliferarea acestor celule.
2. Celulele nou formate le împing pe cele dinaintea lor de-a lungul foliculului, iar firul crește.
3. Aceste celule se cheratinizează și mor, formând axul firului de păr.
4. Axul se rupe în mod regulat, dar este înlocuit continuu prin creșterea care are loc în folicul.

Celulele stratului bazal sunt hrănite de vasele sanguine din papilă. Dacă o iritație este însoțită de creșterea fluxului sanguin, creșterea părului va fi stimulată. Alopecia este afecțiunea rezultată din creșterea deficitară sau absența firului de păr. Poate fi provocată de factori genetici, leziuni ale scalpului, diverse boli, carențe alimentare, hormoni sau tratamente medicamentoase.

Glanda sebacee și mușchiul erector

Fiecare fir de păr este asociat cu o glandă sebacee, cu un mușchi erector al firului de păr și cu terminații nervoase, care nu sunt desenate.

• Glanda sebacee stă lângă folicul, chiar sub epiderm. Porțiunea ei secretorie, adenomerul, este desenată ca un grup de săculeți, iar un duct scurt o leagă de folicul. Aspectul corespunde tipului ei: glandele sebacee sunt glande alveolare (acinoase) simple ramificate, cu mai mulți acini în formă de săculeț dispuși de-a lungul unui canal (Figura 4.3). Sunt și glande holocrine, pentru că secreția are loc prin dezintegrarea celulelor (Figura 4.4). Sebumul pe care îl produc este eliberat de obicei în interiorul foliculului pilos. El conține în principal lipide și substanțe uleioase, păstrează părul suplu și pielea moale și flexibilă, previne pierderile de apă în exces și are proprietăți antibacteriene.
• Mușchiul erector al firului de păr este un mușchi neted atașat foliculului. În desen pornește de pe peretele foliculului și urcă oblic până sub epiderm, iar glanda sebacee se află în unghiul dintre el și folicul. Acest mușchi le permite firelor de păr să se așeze perpendicular pe piele în situații de stres și de frig intens.

De la lanugo la pilozitatea terminală

Formarea părului începe încă dinaintea nașterii, cu fire moi și foarte subțiri, numite lanugo, care apar pe pielea fătului. Cele mai multe dispar în perioada prenatală și sunt înlocuite după naștere cu fire mai rezistente, pigmentate. Firele mai groase, care apar la pubertate în zona axilară și în cea pubiană, se numesc pilozitate terminală.