Sistemul limfatic și imun (Biologie Barron's, p. 386)
Față de figura din manual am adăugat ultimul rând, care arată ce fac celulele clonei. Prima casetă vine din legenda figurii, care spune că aceste celule ajung la locul infecției și reacționează cu microorganismele. A doua vine din pagina 385, care spune că, după îndepărtarea cauzei activării, clonele rămân în nodulii limfatici și în alte țesuturi limfoide și reacționează rapid la o nouă întâlnire cu aceleași molecule antigenice.
Figura urmărește un limfocit T din clipa în care își întâlnește antigenul până la clona care rezultă din el. Este o schemă citită de sus în jos, în care fiecare rând este o etapă, iar etapele sunt scrise pe marginea din stânga: recunoaștere, activare, proliferare și rolul clonei. Limfocitele sunt desenate ca în Figura 14.5 și în Figura 16.6, cu un nucleu mare și un strat subțire de citoplasmă în jurul lui.
Recunoașterea: potrivirea dintre receptor și antigen
Pe primul rând sunt trei limfocite T. Fiecare poartă pe suprafața lui receptori pentru antigen, a căror formă diferă de la un limfocit la altul: pătrată, în V sau rotundă. Deasupra fiecărui limfocit se află același antigen. Antigenele sunt molecule specifice care pot stimula limfocitele B și T, frecvent componente de suprafață ale microorganismelor, de obicei o proteină mare sau un polizaharid.
Doar la limfocitul din mijloc forma antigenului intră exact în receptor și se formează complexul receptor-antigen. La celelalte două, receptorul are altă formă, antigenul nu se potrivește, iar sub ele scrie „nu se potrivește”. Aceasta este ideea principală a figurii: în imunitatea mediată celular, antigenele reacționează doar cu acele limfocite T care au receptori antigenici complementari, iar reacția cu alte limfocite T este exclusă.
Activarea
Sub limfocitul care s-a potrivit se află același limfocit, devenit limfocit T activat: este desenat mai mare și are antigenul încă legat de receptor. Odată activat, se dezvoltă un proces complex, care duce la formarea unei clone de limfocite T citotoxice. Limfokinele eliberate de limfocitele T helper încep acest proces, stimulând multiplicarea rapidă a limfocitelor T citotoxice (Figura 16.8).
Proliferarea și clona
Din limfocitul activat pleacă o ramificație spre un rând de celule identice. Când limfocitele T sunt activate, ele se multiplică și formează clone, iar procesul se numește proliferare sau multiplicare clonală. Toate celulele de pe acest rând sunt copii ale limfocitului activat inițial și au aceeași formă a receptorului ca el, de aceea acolada de sub ele le adună sub numele de clonă de limfocite T.
Rolul clonei
Ultimul rând arată ce fac aceste copii. Limfocitele T citotoxice intră în sistemul circulator și caută celule care au antigene străine, așa că ajung la locul infecției și reacționează cu microorganismele. Ele recunosc antigenele CMH și antigenele străine de pe celulele infectate, dar și celulele tumorale, apoi atacă și distrug celula, exercitând un „atac letal” asupra ei.
Când cauza activării a fost îndepărtată din organism, clonele limfocitului activat inițial rămân în nodulii limfatici și în alte țesuturi limfoide. Fiindcă nu există doar un limfocit, ci multiple copii ale lui, la o nouă întâlnire cu aceleași molecule antigenice copiile vor reacționa rapid pentru a le îndepărta din organism.