Figura urmărește un episod complet de imunitate mediată prin anticorpi, în cinci pași notați de la (a) la (e) și legați prin săgeți. Se citește în zigzag, de sus în jos: (a) sus în stânga, (b) sus în dreapta, (c) la mijloc în stânga, (d) la mijloc în dreapta și (e) jos în stânga. Macrofagul și limfocitul T helper apar de mai multe ori, pentru că participă la mai mulți pași. Limfocitele sunt desenate ca în Figura 14.5, cu un nucleu mare și un strat subțire de citoplasmă. Antigenele virusului sunt punctele închise la culoare, pe care le poți urmări de la virus până la suprafața celulelor.

(a) Fagocitoza

La locul infecției, un virus cu antigene este ingerat de un macrofag. Macrofagele sunt cele mai importante celule fagocitare, celule de talie mare și formă neregulată. Ele inițiază răspunsul imun prin înglobarea și digerarea microorganismelor în procesul de fagocitoză. Pe lângă moleculele CMH clasa I, care le identifică drept celule proprii organismului, macrofagele au pe suprafață și moleculele CMH clasa II, desenate ca niște mici structuri cu o scobitură, încă libere în acest pas.

(b) Prezentarea antigenului

Virusul a fost digerat, iar antigenele lui se văd acum în interiorul macrofagului și în scobitura moleculelor CMH de la suprafață, unde fiecare punct este un antigen viral. Macrofagul prezintă antigenele la suprafață, legate de moleculele CMH, și inițiază răspunsul imun. Antigenele microorganismelor fagocitate sunt legate de moleculele CMH clasa II pentru a fi recunoscute de limfocite și a le stimula să producă anticorpi. Macrofagul pleacă apoi spre vasele limfatice și țesutul limfoid.

(c) Activarea limfocitului T helper

Când macrofagul intră în nodulul limfatic, întâlnește un limfocit T helper (numit de asemenea celulă T4). Cele două celule sunt legate printr-o punte în care antigenul se află între o moleculă CMH a macrofagului și un receptor al limfocitului T. Receptorul limfocitului T are în desen aceeași formă ca moleculele CMH, așa că îl deosebești după celula pe care se află. Antigenele străine și antigenele CMH de pe suprafața macrofagului reacționează cu receptorii de pe suprafața limfocitului T helper. Această reacție activează limfocitul T helper, care va produce și elibera o serie de proteine înalt reactive, numite limfokine.

(d) Angajarea limfocitului B

Pe măsură ce macrofagul circulă printre diferitele tipuri de limfocite B, în țesutul limfoid, el poate întâlni acel tip de limfocite care prezintă pe suprafață molecule de anticorpi complementare antigenelor sale. În timpul formării lor, limfocitele B sintetizează anticorpi și îi poziționează pe membrană, unde funcționează ca receptori, de aceea receptorul limfocitului B este desenat în formă de Y, ca un anticorp. După aceste molecule în Y recunoști limfocitul B.

În pasul (d), cele trei celule formează un lanț: macrofagul este încă legat de limfocitul T helper, iar acesta atinge limfocitul B. Între ultimele două, moleculele CMH clasa II de pe suprafața limfocitului B legate cu antigenul intră în receptorul limfocitului T helper. Legarea antigenului de moleculele de anticorpi, împreună cu intervenția limfocitelor T helper, activează sau „angajează” limfocitul B, care devine limfocit B stimulat cu antigen.

(e) Transformarea în plasmocit

Ultima săgeată pleacă de la limfocitul B angajat spre un plasmocit. Desenul scurtează aici ce descrie textul: odată angajate, limfocitele B încep să se dividă și dau naștere unor clone celulare programate să producă anticorpi, iar în câteva ore alte semnale biochimice convertesc multe din limfocitele B în plasmocite, un grup de celule care produc activ anticorpi. În jurul plasmocitului se văd anticorpii secretați, cu aceeași formă de Y ca receptorii limfocitului B (Figura 16.9). Moleculele de anticorpi, specifice pentru antigen, sunt eliberate din limfocitele B cu o rată mai mare de 2000 pe secundă.

Ce trebuie reținut din schemă

Moleculele CMH prezintă antigenele pentru a stimula specific limfocitele T și B în cursul răspunsului imun: în pașii (b), (c) și (d) pe macrofag, iar în pasul (d) și pe limfocitul B. Limfokinele limfocitului T helper stimulează fie limfocitul B, fie limfocitul T, în funcție de natura antigenului care a inițiat procesul, așa că din acest punct sistemul imun se divide în două ramuri. Figura arată ramura dominată de limfocitele B, imunitatea mediată prin anticorpi. Cealaltă ramură, imunitatea mediată celular, este dominată de limfocitele T (Figura 16.7).