Figura arată cavitatea bucală privită din față, cu gura larg deschisă și cu limba ridicată, astfel încât se văd toate structurile care o delimitează. Citește desenul de la exterior spre interior: buzele încadrează deschiderea, urmează cele două arcade dentare cu gingia, deasupra se află palatul, dedesubt limba, iar în adâncime, dincolo de luetă, se deschide cavitatea faringiană. Cavitatea bucală este primul segment al tubului digestiv, locul în care alimentele sunt mestecate, amestecate cu salivă și transformate în bol alimentar.

Buzele

Buza superioară și buza inferioară mărginesc deschiderea gurii și închid cavitatea bucală în față. Pe linia mediană, frenul buzei superioare leagă fața internă a buzei de gingia de deasupra incisivilor. Manualul dă orbicularul buzelor ca exemplu de mușchi circular și arată că termoreceptorii, răspândiți peste tot în derm, sunt mai numeroși pe buze și în mucoasa bucală.

Dinții și gingia

Dinții sunt așezați pe două arcade, una superioară și una inferioară. Pe jumătatea de arcadă superioară pe care îi vezi marcați se succed, de la linia mediană spre înapoi, doi incisivi, un canin, doi premolari și trei molari, cei mai din spate. Baza dinților este înconjurată de gingie. Prin masticație, dinții fragmentează alimentele.

La noțiunile de igienă, manualul explică cariile dentare, eroziuni ale dinților produse de bacterii. Totul începe cu placa bacteriană, o peliculă de alimente și salivă întinsă pe suprafața dinților și colonizată de bacterii. Acestea se hrănesc cu carbohidrați și produc acizi care dizolvă smalțul dentar, de aceea mai important decât cantitatea totală de carbohidrați este cât de des sunt consumați. Apa cu mici cantități de fluor face smalțul mai rezistent.

Palatul și lueta

Palatul formează partea de sus a cavității bucale și are două porțiuni. Palatul dur este partea din față, imediat înapoia arcadei dentare superioare, brăzdată în desen de cute transversale. Palatul moale îl continuă spre înapoi, iar din mijlocul marginii lui atârnă lueta, care marchează limita dintre gură și faringe. Manualul așază cavitatea nazală deasupra cavității bucale, iar în Figura 94 se vede, din profil, că între ele se află tocmai palatul dur și palatul moale.

Trecerea spre faringe

În fundul gurii, înapoia palatului moale și a luetei, se deschide cavitatea faringiană. Faringele, cu cele trei porțiuni ale lui (nazofaringe, orofaringe și laringofaringe), este segment comun sistemelor digestiv și respirator, o răspântie între calea respiratorie și cea digestivă. Pe peretele lateral al trecerii dintre gură și faringe se vede amigdala palatină. Manualul nu o descrie la digestie, dar numără amigdalele printre organele limfoide periferice, alături de ganglionii limfatici și de splină.

Limba

Limba ocupă planșeul gurii. În desen este ridicată, așa că i se vede și fața de dedesubt, legată de planșeu prin frenul lingual, cu vase de sânge de o parte și de alta. Limba poartă receptorii gustului: mugurii gustativi se află în papilele caliciforme (circumvalate), fungiforme și foliate ale mucoasei linguale (papilele filiforme nu au muguri gustativi) și sunt distribuiți astfel încât pe suprafața limbii se pot delimita zone caracteristice pentru câte un gust fundamental (Figura 47). Excitațiile gustative sunt culese de nervul facial de pe corpul limbii, de nervul glosofaringian din treimea posterioară și de nervul vag de la baza rădăcinii limbii, iar musculatura limbii este inervată de nervul hipoglos.

Ce se petrece în cavitatea bucală

Activitatea motorie a cavității bucale constă din masticație și din timpul bucal al deglutiției, iar cea secretorie se datorează glandelor salivare (submandibulare, sublinguale și parotide).

• Masticația este un act reflex involuntar, care se poate desfășura și sub control voluntar. Reflexul masticator este coordonat de centri nervoși din trunchiul cerebral. Masticația fragmentează alimentele, formează, lubrifiază și înmoaie bolul alimentar și asigură contactul cu receptorii gustativi, precum și eliberarea substanțelor odorante, care stimulează receptorii olfactivi și inițiază secreția gastrică.
• Saliva protejează mucoasa bucală, începe digestia amidonului preparat (α-amilaza îl hidrolizează în trepte până la maltoză), lubrifiază alimentele și dizolvă substanțele cu gust, pentru că numai substanțele solubile pot stimula mugurii gustativi.
• Timpul bucal al deglutiției încheie etapa bucală: alimentele omogenizate și îmbibate cu mucus formează bolul alimentar, care este împins voluntar în faringe. De aici încolo, deglutiția devine în întregime, sau aproape, un act automat (Figura 80).