Figura arată sistemul respirator în întregime, adică exact cele două părți din care manualul spune că este alcătuit: căile respiratorii și plămânii. Capul și gâtul sunt desenate în secțiune, ca să se vadă drumul aerului prin cavitatea nazală, faringe și laringe, iar toracele este privit din față, cu cei doi plămâni și cu arborele bronșic desenat în interiorul lor. Urmărește figura de sus în jos, în ordinea în care aerul străbate căile respiratorii. Pentru că toracele este văzut din față, plămânul drept apare în stânga imaginii, iar cel stâng în dreapta.

Căile respiratorii

Ele sunt reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii.

• Cavitatea nazală este formată din două spații simetrice numite fose nazale, situate sub baza craniului și deasupra cavității bucale. Aerul pătrunde în ea prin orificiile narinare, iar podeaua ei este palatul dur, care o desparte de cavitatea bucală. Înapoia palatului dur, desenul arată palatul moale, la trecerea spre faringe. Manualul nu descrie palatul dur și palatul moale în text, dar le numerotează și în Figura 75, unde cavitatea bucală este privită cu gura deschisă.
• Faringele este segmentul prin care trece aerul după ce părăsește cavitățile nazale. În desen coboară înapoia cavității nazale și a celei bucale, până în dreptul laringelui. În capitolul despre digestie, manualul îl împarte în trei porțiuni: nazo-, oro- și laringofaringe.
• Laringele este un organ cu dublă funcție: respiratorie, dar și fonatorie, prin corzile vocale. La intrarea în el, desenul arată epiglota. Manualul nu îi descrie rolul, dar în clasificarea țesuturilor o dă ca exemplu de cartilaj elastic, spre deosebire de cartilajele laringiale și traheale, care sunt de tip hialin.
• Traheea este un organ sub formă de tub care continuă laringele și are o lungime de 10-12 cm. În desen se recunoaște ușor după inelele ei.
• Bronhiile: la nivelul vertebrei T4, traheea se împarte în două bronhii, care pătrund în plămân prin hil, unde se ramifică intrapulmonar, formând arborele bronșic. Figura numerotează bronhia principală stângă, cea care intră în plămânul stâng.

Răspântia din faringe

Faringele este un segment comun sistemelor digestiv și respirator, o răspântie între calea respiratorie și cea digestivă. Desenul arată de ce: din el pornesc în jos două drumuri, în față laringele, continuat de trahee, iar în spate esofagul. Esofagul face parte din tubul digestiv și are în principal rolul de a transporta alimentele din faringe în stomac. Ca alimentele să nu ia calea aerului, în timpul faringian al deglutiției contracții musculare automate ale faringelui împiedică pătrunderea lor în trahee, iar centrul deglutiției inhibă centrul respirator bulbar, oprind respirația.

Plămânii

Plămânii sunt principalele organe ale respirației. Sunt situați în cavitatea toracică și au o capacitate totală de 5 000 mL de aer, cu variații individuale. În desen, arborele bronșic este arătat ramificându-se în interiorul fiecăruia dintre ei, pornind de la bronhia care intră prin hil.

Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură, care nu este desenată aici. Pleura prezintă o foiță parietală, ce căptușește pereții toracelui, și o foiță viscerală, care acoperă plămânul. Între cele două foițe există o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural. Tocmai prin pleură plămânii sunt solidarizați cu cutia toracică și îi urmează mișcările (Figura 96).

Unde se termină drumul aerului

Bronhia principală se împarte în bronhii, iar acestea, la rândul lor, se divid în bronhiole. Ultimele ramificații ale arborelui bronșic sunt bronhiolele respiratorii, de la care pleacă ductele alveolare, terminate prin săculeți alveolari, ai căror pereți sunt compartimentați în alveole pulmonare. Aceste formațiuni, prea mici pentru a se vedea aici, alcătuiesc acinii pulmonari, unitatea morfo-funcțională a plămânului (Figura 95).

Abia aici au loc schimburile de gaze dintre alveole și sânge, la nivelul membranei alveolo-capilare, formată din pereții alveolelor și bogata rețea de capilare din jurul lor. Aerul care umple căile aeriene până la bronhiile terminale nu participă la schimburi, iar ventilația lui este numită în manual ventilația spațiului mort.