Fig. 44. Căile sensibilității cutanate și kinestezice

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 41)

12345678910

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura urmărește drumul impulsurilor nervoase de la receptorii din piele și din mușchi până la scoarța cerebrală, adică cele trei segmente ale analizatorilor cutanat și kinestezic. Citește-o pornind din stânga jos, unde sunt două detalii mărite, o porțiune de piele și una de mușchi, cu receptorii lor. Fibrele care pleacă de la receptori se strâng într-un mănunchi și intră în măduva spinării. De aici, căile urcă prin trunchiul cerebral până în talamus, iar din talamus o ultimă fibră ajunge la scoarța emisferei cerebrale, desenată în secțiune în partea de sus. Cele două tracturi spinotalamice sunt desenate cu albastru, iar calea kinestezică, cu roșu.

Segmentul periferic: receptorii din piele și din mușchi

În piele se găsesc receptori tactili, termici, dureroși, de presiune și pentru vibrații, prezentați pe larg în Figura 42. Figura grupează fibrele pornite de la ei în două mănunchiuri:

  • Tact și presiune: fibrele care vin de la corpusculii ovali din derm și de la fibra înfășurată în jurul rădăcinii firului de păr. Receptorii tactili din partea superioară a dermului (corpusculii Meissner, discurile Merkel) recepționează atingerea, iar cei situați mai profund (corpusculii Ruffini), presiunea.
  • Durere, cald și rece: fibra care se ramifică spre epiderm. Ramificațiile ei sunt terminațiile nervoase libere, receptorii sensibilității dureroase și termice.

În mușchi este desenat un proprioceptor, receptor al analizatorului kinestezic. Proprioceptorii, situați în mușchi, tendoane, articulații, periost și ligamente, informează sistemul nervos central asupra poziției corpului și a gradului de contracție a mușchilor. Cel din figură, alungit și așezat printre fibrele musculare, are forma unui fus neuromuscular (Figura 43).

Toate aceste fibre sunt dendrite ale protoneuronilor, aflați în ganglionul spinal, umflătura de pe rădăcina posterioară prin care impulsurile intră în măduvă. Manualul trimite chiar la această figură când explică inervația senzitivă a fusurilor neuromusculare.

Segmentul intermediar: trei căi până la talamus

Segmentul intermediar este format din căile nervoase prin care impulsul nervos este transmis la scoarța cerebrală. Fiecare cale desenată are trei neuroni: protoneuronul în ganglionul spinal, deutoneuronul în măduvă sau în bulb și al III-lea neuron în talamus. Căile sunt descrise pe larg la sistemul nervos (Figura 20).

  • Tractul spinotalamic lateral conduce sensibilitatea termică și dureroasă. Deutoneuronul se află în cornul posterior al măduvei, iar axonul lui trece în cordonul lateral de partea opusă și urcă prin măduvă și trunchiul cerebral până la talamus.
  • Tractul spinotalamic ventral, numit la sistemul nervos fasciculul spinotalamic anterior, conduce sensibilitatea tactilă grosieră (protopatică). Deutoneuronul se află tot în cornul posterior, iar axonul lui trece în cordonul anterior de partea opusă și urcă pe același drum.
  • Calea cordoanelor posterioare, cea roșie, fără etichetă, este calea sensibilității kinestezice (simțul poziției și al mișcării în spațiu), folosită și de sensibilitatea tactilă fină (epicritică). Axonii protoneuronilor urcă fără sinapsă în măduvă, prin cordonul posterior, unde formează fasciculele gracilis (Goll) și cuneat (Burdach), numite și fascicule spinobulbare. Deutoneuronul se află în nucleii gracilis și cuneat din bulb, iar axonul lui se încrucișează aici (decusația senzitivă) și urcă spre talamus ca lemnisc medial. De aceea fibra roșie subțire se oprește în bulb, iar de acolo pornește un fascicul mai gros. În desen, pe această cale urcă fibra proprioceptorului, tot roșie.

Impulsurile de la proprioceptori mai au o cale, a sensibilității proprioceptive de reglare a mișcării (simțul tonusului muscular), prin fasciculele spinocerebeloase ventral și dorsal, spre cerebel, care nu este desenat. La sistemul nervos, manualul dă ca receptori kinestezici corpusculii neurotendinoși Golgi și corpusculii Ruffini, iar pentru calea spinocerebeloasă, fusurile neuromusculare.

Din cele trei etaje ale trunchiului cerebral, desenul arată doar două secțiuni: jos bulbul, sus mezencefalul, aflat imediat sub emisferă. Puntea dintre ele lipsește, deși tracturile spinotalamice străbat tot trunchiul cerebral.

Toate cele trei căi se termină în talamus, releu (întrerupere sinaptică) pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor olfactive, vizuale și auditive. Aici se află al III-lea neuron, al cărui axon este fibra desenată de la talamus spre scoarță.

Segmentul central: girusul postcentral

Segmentul central este reprezentat de aria din scoarța cerebrală la care ajunge calea de conducere și la nivelul căreia impulsurile sunt transformate în senzații specifice. Pentru toate căile desenate, axonul neuronului din talamus se proiectează în aria somestezică I din lobul parietal. În figură, fibra pornită din talamus se termină în girusul postcentral, girul din lobul parietal aflat imediat înapoia șanțului central Rolando (Figura 34).