Fig. 18.7 (c). Absorbția ionilor de sodiu și a moleculelor de glucoză

Sistemul digestiv (Biologie Barron's, p. 436)

123456

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura mărește o singură celulă epitelială a mucoasei intestinale și urmărește două exemple, ionul de sodiu (NaX+\ce{Na+}) și molecula de glucoză, din lumenul intestinal până în capilarul sanguin. Săgețile negre arată drumul lor. Vilozitatea pe care o tapetează aceste celule, cu vasele ei, este în Figura 18.7 (a, b).

Drumul prin celulă

Ionii și moleculele pornesc din lumenul intestinal. Intră în celulă prin marginea ei dinspre lumen, acoperită de microvilozități, prelungiri de dimensiuni electronomicroscopice ale membranei, care cresc și mai mult suprafața de absorbție a intestinului subțire. Străbat celula epitelială cu ajutorul unei molecule de transport, trec în lichidul interstițial și de acolo în capilarul sanguin.

Mecanismele absorbției

Pasajul elementelor nutritive prin membrana celulelor epiteliale în lichidul interstițial și apoi în capilare este realizat în mare măsură prin transport activ, cu ajutorul moleculelor transportoare și al ATP-ului. ADP-ul desenat pe drum vine din ATP-ul consumat: când ATP-ul își cedează energia, rezultă adenozin-difosfat (ADP) și un ion fosfat. Absorbția se mai poate produce și prin difuziune, difuziune facilitată și pinocitoză, iar pentru lipide difuziunea reprezintă principalul mecanism de absorbție.

Ce ajunge în capilarele sanguine

Glucoza, ca toate monozaharidele, este absorbită în capilarele sanguine ale vilozităților intestinale, alături de aminoacizi și de acizii grași cu lanț scurt de carbon. Tot în capilarele sanguine sunt absorbite apa, electroliții, precum ionii de sodiu, și vitaminele. Toate acestea sunt produși ai digestiei chimice (Figura 18.6).