Figura urmărește calea eferentă a sistemului nervos vegetativ (SNV) și arată ce mediator chimic (neurotransmițător) se eliberează la fiecare sinapsă. Cele cinci trasee orizontale pornesc, în stânga, din encefal sau din măduva spinării, fac sinapsă într-un ganglion vegetativ, desenat de regulă ca un cerc verde, și se termină, în dreapta, la efectorii viscerali (mușchi netezi sau glande). Cercul verde de pe al treilea traseu nu este însă un ganglion obișnuit, ci glanda suprarenală. Efectorii sunt verzi acolo unde ajunge acetilcolina (ACh) și albaștri acolo unde ajunge noradrenalina (NA). Desenul nu scrie care trasee sunt simpatice și care parasimpatice, dar le poți recunoaște după regulile de mai jos.

Cei doi neuroni ai căii eferente

Arcul reflex vegetativ (Figura 40) se deosebește de cel somatic prin calea eferentă, care cuprinde doi neuroni:

• Neuronul preganglionar are corpul în substanța cenușie a măduvei sau a creierului. În desen, corpul lui este micul cerc cu un punct în centru de la capătul stâng al fiecărui traseu. Axonul lui, prevăzut cu teacă de mielină, formează fibra preganglionară.
• Neuronul postganglionar are corpul în ganglion (un grup de corpi neuronali din afara sistemului nervos central), unde primește sinapsa primului neuron. Axonul lui, fără teacă de mielină, formează fibra postganglionară, care ajunge la efector.

Notațiile ACh și NA stau lângă terminațiile presinaptice din ganglioni și de la efectori și arată mediatorul pe care acestea îl eliberează în fanta sinaptică.

Ce mediator se eliberează și unde

• În ganglion, la ambele sisteme, fibra preganglionară eliberează același mediator, acetilcolina. De aceea toate cercurile verzi poartă notația ACh.
• La efector, fibra postganglionară simpatică eliberează noradrenalina, iar cea parasimpatică tot acetilcolină.

Sinapsele care folosesc noradrenalină (norepinefrină) și/sau adrenalină (epinefrină) se numesc adrenergice, iar cele care folosesc acetilcolină se numesc colinergice. În desen, adrenergice sunt doar terminațiile de la cei doi efectori albaștri. Toate celelalte sinapse sunt colinergice.

Textul de lângă figură mai amintește două cazuri, care nu sunt desenate. Un număr foarte mic de fibre postganglionare simpatice eliberează acetilcolină. Alte fibre postganglionare nu eliberează nici acetilcolină, nici noradrenalină, ci alte substanțe, precum monoxidul de azot, și formează sinapse non-colinergice, nonadrenergice.

Cele cinci trasee, de sus în jos

Ca să recunoști sistemul căruia îi aparține fiecare traseu, urmărește cele trei criterii din tabelul de comparație al manualului: de unde pornește fibra preganglionară, unde stă ganglionul și ce mediator ajunge la efector. Centrii simpatici se află în coarnele laterale ale măduvei toracale și lombare superioare, adică în partea de mijloc a măduvei din desen, iar centrii parasimpatici în trunchiul cerebral și în măduva sacrală.

1. Traseul din encefal aparține parasimpaticului cranian, care folosește calea unor nervi cranieni (III, VII, IX, X). Sinapsa se face într-un ganglion terminal, așezat lângă efector (juxtavisceral), așa că fibra preganglionară este lungă, iar cea postganglionară scurtă. La efector ajunge ACh.
2. Traseul cu ganglion paravertebral este simpatic. Ganglionul aparține lanțurilor paravertebrale (latero-vertebrale), două lanțuri de ganglioni situați de o parte și de alta a coloanei vertebrale, foarte aproape de măduvă. De aceea fibra preganglionară este scurtă, iar cea postganglionară lungă. La efector ajunge NA.
3. Traseul spre glanda suprarenală este tot simpatic, dar fibra preganglionară ajunge direct la glandă, fără un al doilea neuron.
4. Traseul cu „ganglion” este simpatic, pentru că la efector ajunge NA. Ganglionul lui nu mai stă lângă măduvă, ci la jumătatea drumului, așa că se potrivește cu lanțurile prevertebrale, pe care manualul le amintește doar în tabelul de comparație.
5. Traseul din partea de jos a măduvei aparține parasimpaticului sacral, care folosește calea nervilor pelvici. Ganglionul este desenat chiar în dreptunghiul efectorului, pentru că este intramural, adică aflat în peretele organului, cum sunt plexurile din pereții tubului digestiv. Fibra preganglionară este cea mai lungă din desen, cea postganglionară este foarte scurtă, iar ambele sinapse folosesc ACh.

Cazul aparte al glandei suprarenale

Pe al treilea traseu, fibra preganglionară simpatică se termină direct în glanda suprarenală, unde eliberează acetilcolină. Al doilea neuron lipsește pentru că, anatomic și funcțional, medulara glandei suprarenale (Figura 59) este un ganglion simpatic ai cărui neuroni nu au prelungiri. În locul unei fibre postganglionare, medulara eliberează hormonii ei, adrenalina, în proporție de 80%, și noradrenalina, în proporție de 20%, a căror acțiune este identică cu stimularea sistemului nervos simpatic. Componenta simpatică activează organismul pentru luptă și apărare mai ales pe aceste două căi: prin noradrenalina eliberată de fibrele postganglionare și prin adrenalina din medulosuprarenală.

Inervația dublă

Majoritatea viscerelor au inervație dublă, simpatică și parasimpatică, iar cele două sisteme pot acționa antagonist, complementar sau cooperant (Figura 41). Medulosuprarenalele, glandele sudoripare, mușchii erectori ai firelor de păr și majoritatea vaselor sangvine nu au inervație parasimpatică. Activitatea lor se reglează prin creșterea sau scăderea ratei de stimulare simpatică.