Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 19)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura arată măduva spinării secționată transversal, adică tăiată de-a curmezișul. Fața posterioară (dorsală) este desenată sus, iar cea anterioară (ventrală) jos. Pe linia mediană, șanțul median posterior, îngust, și fisura mediană anterioară, mai largă, marchează granița dintre cele două jumătăți simetrice ale măduvei. De aceea, coarnele, cordoanele și rădăcinile numerotate într-o singură parte a desenului există și în cealaltă jumătate.
Secțiunea arată cele două substanțe ale măduvei: substanța cenușie, dispusă în centru sub formă de coloane, cu aspectul literei „H” în secțiune transversală, și substanța albă, așezată la periferie sub formă de cordoane. Lateral, de fiecare parte, două rădăcini se unesc și formează nervul spinal. Pe aceeași pagină, Figura 18 arată măduva la locul ei, în canalul vertebral, învelită de meninge.
Substanța cenușie
Este formată din corpul neuronilor. Bara transversală a „H”-ului, comisura cenușie, unește cele două jumătăți și are în centru canalul ependimar, desenat ca un punct, care conține lichid cefalorahidian (LCR). Porțiunile laterale ale „H”-ului se împart în coarne:
Între coarnele laterale și cele posterioare, în substanța albă, se află substanța reticulată a măduvei, pe care figura nu o marchează. Este formată din neuroni dispuși în rețea, prezenți și în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea lui, și este mai bine individualizată în regiunea cervicală.
Substanța albă
Înconjoară „H”-ul și formează, în fiecare jumătate, trei cordoane, pe care le poți delimita după coarne și după linia mediană:
Sub comisura cenușie, chiar deasupra capătului fisurii mediane anterioare, o punte îngustă de substanță albă, comisura albă, unește cordoanele anterioare ale celor două jumătăți.
În cordoane, fasciculele ascendente sunt situate, în general, periferic, cele descendente spre interior față de acestea, iar fasciculele de asociație profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii. Poziția fiecărui fascicul se vede în Figura 22.
Rădăcinile și nervul spinal
Nervii spinali leagă măduva de receptori și de efectori și se formează din două rădăcini:
Cele două rădăcini se unesc în trunchiul nervului spinal, care este mixt: are fibre somatomotorii, visceromotorii, somatosenzitive și viscerosenzitive. Din nerv se desprinde, în desen, o ramură subțire, pe care figura nu o numește. Manualul explică, la nervii spinali, că după un scurt traiect nervul se desface în ramurile sale: ventrală, dorsală, meningială și ramurile comunicante.
Cele două funcții ale măduvei
Măduva are o funcție reflexă și una de conducere, iar pe secțiune se pot urmări structurile pe care le folosește fiecare.
Figura arată măduva spinării secționată transversal, adică tăiată de-a curmezișul. Fața posterioară (dorsală) este desenată sus, iar cea anterioară (ventrală) jos. Pe linia mediană, șanțul median posterior, îngust, și fisura mediană anterioară, mai largă, marchează granița dintre cele două jumătăți simetrice ale măduvei. De aceea, coarnele, cordoanele și rădăcinile numerotate într-o singură parte a desenului există și în cealaltă jumătate.
Secțiunea arată cele două substanțe ale măduvei: substanța cenușie, dispusă în centru sub formă de coloane, cu aspectul literei „H” în secțiune transversală, și substanța albă, așezată la periferie sub formă de cordoane. Lateral, de fiecare parte, două rădăcini se unesc și formează nervul spinal. Pe aceeași pagină, Figura 18 arată măduva la locul ei, în canalul vertebral, învelită de meninge.
Substanța cenușie
Este formată din corpul neuronilor. Bara transversală a „H”-ului, comisura cenușie, unește cele două jumătăți și are în centru canalul ependimar, desenat ca un punct, care conține lichid cefalorahidian (LCR). Porțiunile laterale ale „H”-ului se împart în coarne:
Între coarnele laterale și cele posterioare, în substanța albă, se află substanța reticulată a măduvei, pe care figura nu o marchează. Este formată din neuroni dispuși în rețea, prezenți și în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea lui, și este mai bine individualizată în regiunea cervicală.
Substanța albă
Înconjoară „H”-ul și formează, în fiecare jumătate, trei cordoane, pe care le poți delimita după coarne și după linia mediană:
Sub comisura cenușie, chiar deasupra capătului fisurii mediane anterioare, o punte îngustă de substanță albă, comisura albă, unește cordoanele anterioare ale celor două jumătăți.
În cordoane, fasciculele ascendente sunt situate, în general, periferic, cele descendente spre interior față de acestea, iar fasciculele de asociație profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii. Poziția fiecărui fascicul se vede în Figura 22.
Rădăcinile și nervul spinal
Nervii spinali leagă măduva de receptori și de efectori și se formează din două rădăcini:
Cele două rădăcini se unesc în trunchiul nervului spinal, care este mixt: are fibre somatomotorii, visceromotorii, somatosenzitive și viscerosenzitive. Din nerv se desprinde, în desen, o ramură subțire, pe care figura nu o numește. Manualul explică, la nervii spinali, că după un scurt traiect nervul se desface în ramurile sale: ventrală, dorsală, meningială și ramurile comunicante.
Cele două funcții ale măduvei
Măduva are o funcție reflexă și una de conducere, iar pe secțiune se pot urmări structurile pe care le folosește fiecare.