Fig. 22. Fasciculele substanței albe a măduvei spinării

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 23)

123456789101112131415161718

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura arată o secțiune transversală prin măduva spinării, pe care au fost delimitate fasciculele substanței albe. Secțiunea este așezată ca în Figura 19: sus este partea posterioară, cu coarnele posterioare ale substanței cenușii, mai lungi și mai înguste, iar jos partea anterioară, cu coarnele anterioare, mai late și mai scurte, și cu fisura mediană anterioară. În centru se vede canalul ependimar. Fasciculele sunt desenate numai în jumătatea stângă, jumătatea dreaptă rămânând de o singură culoare.

Culorile arată ce fel de cale este fiecare fascicul: albastru pentru căile ascendente (ale sensibilității), roșu pentru căile descendente (ale motricității) și galben pentru fasciculele fundamentale, lipite de substanța cenușie.

Cum sunt așezate fasciculele

Substanța albă se află la periferia măduvei și este dispusă sub formă de cordoane: posterior, lateral și anterior. În ele, fasciculele ascendente sunt situate, în general, periferic, cele descendente spre interior față de precedentele, iar fasciculele de asociație profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii. În cordonul posterior și în cea mai mare parte a cordonului lateral, desenul respectă regula dinspre margine spre interior: albastru, roșu (numai în cordonul lateral), apoi galben. În partea din față a măduvei însă, fasciculele roșii ajung până la margine și cuprind între ele un mic fascicul albastru, de aceea regula este valabilă doar „în general”.

Căile ascendente (albastru)

  • În cordonul posterior se află fasciculul gracilis (Goll), lângă linia mediană, și fasciculul cuneat (Burdach), lateral de el, formate din axonii protoneuronilor din ganglionul spinal. Numite și fascicule spinobulbare, ele urcă până la deutoneuronii din nucleii gracilis și cuneat ai bulbului și conduc sensibilitatea kinestezică și pe cea tactilă fină (epicritică). Fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și în cea cervicală.
  • În cordonul lateral se află cele două fascicule ale sensibilității proprioceptive de control al mișcării, ai căror receptori sunt fusurile neuromusculare: fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig), sus, la margine, și fasciculul spinocerebelos încrucișat (Gowers), mai jos. Spre interior, lângă fasciculele roșii, se află fasciculul spinotalamic lateral, calea sensibilității termice și dureroase, care urcă spre talamus. În partea de jos a cordonului este desenat, tot în albastru, și fasciculul spinotectal.
  • În cordonul anterior, micul fascicul albastru dintre fasciculele roșii de la margine este fasciculul spinotalamic ventral, calea sensibilității tactile grosiere (protopatice). Îl formează axonii deutoneuronilor care trec în cordonul anterior opus și urcă până la talamus.

Căile descendente (roșu)

Calea piramidală își are originea în cortexul cerebral și controlează motilitatea voluntară. Ajunse la nivelul bulbului, fibrele ei se comportă diferit și formează două fascicule, pe care desenul le arată în cordoane diferite:

  • Fasciculul piramidal încrucișat (corticospinal lateral), zona roșie mare din cordonul lateral, cuprinde în jur de 75 % din fibre, cele care se încrucișează în bulb (decusația piramidală).
  • Fasciculul piramidal direct (corticospinal anterior), din cordonul anterior, de-a lungul fisurii mediane, cuprinde în jur de 25 % din fibre, cele care nu se încrucișează în bulb. În dreptul fiecărui segment, o parte din fibrele lui se încrucișează și trec în cordonul anterior opus.

Calea extrapiramidală își are originea în etajele corticale și subcorticale și controlează motilitatea involuntară automată și semiautomată. Ea trece prin nucleii bazali și ajunge la nucleii din mezencefal și din bulb, de unde se continuă spre măduvă. Din mezencefal coboară fasciculul rubrospinal, de la nucleul roșu, și fasciculul reticulospinal, de la formația reticulată. Din bulb coboară fasciculul olivospinal, de la nucleii olivari, și cele două fascicule vestibulospinale, lateral și ventral, de la nucleii vestibulari. Toate ajung, în final, la neuronii motori din cornul anterior al măduvei. Textul mai numește și fasciculele nigrospinale, de la substanța neagră, care nu sunt marcate în figură. În schimb, figura mai arată, tot în roșu, la marginea cordonului anterior, fasciculul tectospinal, pe care textul nu îl descrie.

Prin aceste căi descendente, centrii encefalici controlează musculatura scheletică voluntar (calea piramidală) și automat (căile extrapiramidale). Așa sunt reglate tonusul muscular și activitatea motorie și sunt menținute postura și echilibrul corpului.

Fasciculele fundamentale (galben)

Fasciculul fundamental posterior, fasciculul fundamental lateral și fasciculul fundamental anterior formează banda galbenă care mărginește substanța cenușie, câte unul în fiecare cordon. Numele de „fascicul fundamental” nu apare în text, dar poziția lor, profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii, este cea pe care manualul o dă fasciculelor de asociație. Funcția de conducere a măduvei este asigurată de căile ascendente și descendente, dar și de astfel de căi scurte, de asociație.

Unde regăsiți aceste căi

Traseul complet al căilor ascendente este desenat în Figura 20, iar al celor descendente în Figura 21.