Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 48)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura arată câmpul vizual monocular, adică spațiul cuprins cu privirea de un singur ochi, și felul în care imaginea lui se împarte pe cele două jumătăți ale retinei. Se citește de sus în jos. Sus sunt două benzi, câte una pentru fiecare ochi, fiecare împărțită în două jumătăți colorate diferit. Din cele două capete ale fiecărei benzi și din punctul în care se întâlnesc jumătățile ei coboară câte o linie, iar cele trei linii se strâng în fața globului ocular de dedesubt. Ele arată drumul luminii din fiecare parte a câmpului spre ochi. Jos este o secțiune orizontală prin cap, cu cei doi globi oculari, partea din față a creierului și fibrele care pleacă din retine.
Cele două hemiretine
Retina fiecărui ochi are două jumătăți, numite hemiretine, iar desenul le arată pe amândouă la fiecare ochi:
Din fiecare hemiretină pleacă o bandă de fibre. Fibrele sunt axonii celulelor multipolare, care reprezintă al doilea neuron al căii optice și se află tot în retină (Figura 49). La fiecare ochi, cele două benzi se alătură și formează nervul optic, care iese prin partea posterioară a globului ocular. De aceea un nerv optic conține fibre de la un singur glob ocular. Cei doi nervi optici se îndreaptă apoi spre mijlocul desenului, spre chiasma optică.
Unde cade fiecare jumătate a câmpului
Aparatul dioptric al ochiului formează pe retină o imagine reală, mai mică și răsturnată. În secțiunea orizontală din desen, asta înseamnă că partea stângă a câmpului unui ochi ajunge pe partea dreaptă a retinei lui, iar partea dreaptă pe partea stângă. Desenul arată potrivirea prin culori: fiecare jumătate de bandă are culoarea hemiretinei pe care cade.
Regula este aceeași la ambii ochi: hemiretina nazală primește jumătatea dinspre tâmplă a câmpului, iar hemiretina temporală, jumătatea dinspre nas. Culorile urmăresc jumătățile câmpului, nu tipul de hemiretină. De aceea, aceeași hemiretină și fibrele ei au culori diferite la cei doi ochi.
De ce contează împărțirea
Fibrele celor două hemiretine nu merg pe același drum:
Astfel, fiecare tract optic primește fibre de la ambii ochi. Dacă aplici regula pe culorile din desen, rezultă că fibrele colorate la fel, care poartă imaginea aceleiași jumătăți a câmpului, ajung împreună în același tract optic. Tractul optic ajunge la corpul geniculat extern (lateral) din metatalamus, unde majoritatea fibrelor fac sinapsă cu al treilea neuron, al cărui axon se termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine. Tot drumul este desenat în Figura 51.
Câmpul monocular și câmpul binocular
Câmpul vizual al fiecărui ochi cuprinde un unghi de cca 160° în plan orizontal și cca 145° în plan vertical. În figură, câmpurile celor doi ochi sunt desenate ca două benzi separate, dar câmpul unui ochi se suprapune în mare parte cu al celuilalt. Partea lor comună este câmpul vizual binocular, care apare tot în Figura 51.
Un obiect aflat în câmpul binocular formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi. Cele două imagini fuzionează pe scoarță într-o imagine unică, dar numai dacă s-au format în puncte corespondente ale retinelor. Fuziunea începe la nivelul corpilor geniculați laterali. Datorită vederii binoculare avem vedere în profunzime, adică vedere stereoscopică.
Figura arată câmpul vizual monocular, adică spațiul cuprins cu privirea de un singur ochi, și felul în care imaginea lui se împarte pe cele două jumătăți ale retinei. Se citește de sus în jos. Sus sunt două benzi, câte una pentru fiecare ochi, fiecare împărțită în două jumătăți colorate diferit. Din cele două capete ale fiecărei benzi și din punctul în care se întâlnesc jumătățile ei coboară câte o linie, iar cele trei linii se strâng în fața globului ocular de dedesubt. Ele arată drumul luminii din fiecare parte a câmpului spre ochi. Jos este o secțiune orizontală prin cap, cu cei doi globi oculari, partea din față a creierului și fibrele care pleacă din retine.
Cele două hemiretine
Retina fiecărui ochi are două jumătăți, numite hemiretine, iar desenul le arată pe amândouă la fiecare ochi:
Din fiecare hemiretină pleacă o bandă de fibre. Fibrele sunt axonii celulelor multipolare, care reprezintă al doilea neuron al căii optice și se află tot în retină (Figura 49). La fiecare ochi, cele două benzi se alătură și formează nervul optic, care iese prin partea posterioară a globului ocular. De aceea un nerv optic conține fibre de la un singur glob ocular. Cei doi nervi optici se îndreaptă apoi spre mijlocul desenului, spre chiasma optică.
Unde cade fiecare jumătate a câmpului
Aparatul dioptric al ochiului formează pe retină o imagine reală, mai mică și răsturnată. În secțiunea orizontală din desen, asta înseamnă că partea stângă a câmpului unui ochi ajunge pe partea dreaptă a retinei lui, iar partea dreaptă pe partea stângă. Desenul arată potrivirea prin culori: fiecare jumătate de bandă are culoarea hemiretinei pe care cade.
Regula este aceeași la ambii ochi: hemiretina nazală primește jumătatea dinspre tâmplă a câmpului, iar hemiretina temporală, jumătatea dinspre nas. Culorile urmăresc jumătățile câmpului, nu tipul de hemiretină. De aceea, aceeași hemiretină și fibrele ei au culori diferite la cei doi ochi.
De ce contează împărțirea
Fibrele celor două hemiretine nu merg pe același drum:
Astfel, fiecare tract optic primește fibre de la ambii ochi. Dacă aplici regula pe culorile din desen, rezultă că fibrele colorate la fel, care poartă imaginea aceleiași jumătăți a câmpului, ajung împreună în același tract optic. Tractul optic ajunge la corpul geniculat extern (lateral) din metatalamus, unde majoritatea fibrelor fac sinapsă cu al treilea neuron, al cărui axon se termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine. Tot drumul este desenat în Figura 51.
Câmpul monocular și câmpul binocular
Câmpul vizual al fiecărui ochi cuprinde un unghi de cca 160° în plan orizontal și cca 145° în plan vertical. În figură, câmpurile celor doi ochi sunt desenate ca două benzi separate, dar câmpul unui ochi se suprapune în mare parte cu al celuilalt. Partea lor comună este câmpul vizual binocular, care apare tot în Figura 51.
Un obiect aflat în câmpul binocular formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi. Cele două imagini fuzionează pe scoarță într-o imagine unică, dar numai dacă s-au format în puncte corespondente ale retinelor. Fuziunea începe la nivelul corpilor geniculați laterali. Datorită vederii binoculare avem vedere în profunzime, adică vedere stereoscopică.