Figura urmărește drumul informației vizuale de sus în jos, de la spațiul privit până la scoarța cerebrală: câmpul vizual, cei doi globi oculari, nervii optici, chiasma optică, tracturile optice, corpii geniculați externi și, la baza desenului, lobii occipitali. Partea centrală a acestui drum este calea optică, segmentul intermediar al analizatorului vizual, care leagă receptorii din retină de segmentul cortical. Culorile ajută la citire: liniile și fibrele ochiului din stânga desenului sunt roșii, iar ale ochiului din dreapta sunt albastre, așa că se poate urmări unde ajunge informația de la fiecare ochi.

Câmpul vizual

Spațiul cuprins cu privirea se numește câmp vizual. Fiecărui ochi îi corespunde un câmp vizual monocular, desenat ca o zonă ovală deschisă la culoare. Cele două câmpuri monoculare se suprapun în mare parte, iar partea lor comună, colorată mai intens, este câmpul vizual binocular. Un obiect aflat în câmpul binocular formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi, iar cele două imagini fuzionează pe scoarță într-o imagine unică. Vederea binoculară conferă abilitatea vederii în profunzime (stereoscopică).

În centru, cercul închis la culoare este câmpul macular, al cărui nume trimite la pata galbenă (macula lutea), regiunea retinei situată în dreptul axului vizual. În mijlocul lui se află punctul de fixare, din care pornește câte o linie spre fiecare ochi, semn că amândoi ochii sunt îndreptați spre el.

Globii oculari

Liniile pornite din câmpul vizual trec prin cristalin, lentila biconvexă și transparentă situată între iris și corpul vitros. Împreună cu corneea, cristalinul formează aparatul dioptric ocular, care dă pe retină o imagine reală, mai mică și răsturnată. De aceea liniile se încrucișează, în desen, în dreptul cristalinului.

Ele se opresc pe retină, tunica internă a globului ocular, membrana fotosensibilă care transformă stimulii luminoși în influx nervos. Aici se află receptorii căii optice, celulele cu conuri și cu bastonașe, și primii doi neuroni ai căii: neuronul I, reprezentat de celulele bipolare, și neuronul al II-lea, situat mai profund, reprezentat de celulele multipolare (Figura 49).

Nervul optic, chiasma și tractul optic

Axonii celulelor multipolare formează nervul optic (perechea II de nervi cranieni, nerv senzorial), care iese din globul ocular prin pata oarbă. Fiecare nerv optic conține fibre de la un singur glob ocular, de aceea în desen un nerv are doar fibre roșii, iar celălalt doar fibre albastre.

Cei doi nervi se întâlnesc în chiasma optică, desenată ca un X. Aici fibrele fiecărui ochi se despart:

• Axonii din câmpul intern al retinei (câmpul nazal) se încrucișează, formând chiasma optică, și ajung în tractul optic opus.
• Axonii din câmpul extern al retinei (câmpul temporal) nu se încrucișează și trec în tractul optic de aceeași parte.

Astfel, fiecare tract optic conține fibre de la ambii ochi și apare în desen cu fibre de ambele culori. Hemiretina nazală și cea temporală sunt arătate în Figura 52.

Corpul geniculat extern și coliculul superior

Tractul optic ajunge la metatalamus, releu al sensibilităților vizuală și auditivă, și anume la corpul geniculat extern (lateral), desenat ca o mică umflătură la capătul fiecărui tract. Aici majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsă cu cel de al III-lea neuron. Tot la nivelul corpilor geniculați laterali începe fuziunea imaginilor venite de la cei doi ochi.

Înainte de corpul geniculat, din fiecare tract se desprind în desen câteva fibre spre o formațiune mică și rotundă, coliculul superior. Coliculii cvadrigemeni superiori reglează, alături de centrii corticali, actul reflex al acomodării: prin nucleul vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor din mezencefal, ei comandă contracția mușchiului ciliar, în urma căreia cristalinul se bombează.

Radiațiile optice și lobul occipital

Axonul celui de al III-lea neuron se îndreaptă spre scoarța cerebrală. În desen, aceste fibre pornesc în evantai din corpul geniculat extern, formând radiațiile optice, și se termină în lobul occipital, situat în partea posterioară a emisferei, în jurul scizurii calcarine. Aici se află ariile vizuale, segmentul cortical al analizatorului:

• Aria vizuală primară se întinde mai ales pe fața medială a lobilor occipitali, de o parte și de alta a scizurii calcarine (Figura 35). Extirparea ei determină orbirea.
• Ariile vizuale secundare sau asociative se află în jurul ariei primare. Distrugerea lor produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise, dar nu înțelege semnificația cuvintelor citite.

Fiecărui punct de pe retină îi corespunde un punct specific de proiecție corticală, iar cea mai întinsă reprezentare în aria vizuală primară o are macula, în regiunea posterioară a lobului occipital. În ariile vizuale se realizează senzația și percepția vizuală: stimulii electrici porniți de la celulele fotoreceptoare devin senzație de lumină, culoare și formă.