Figura arată inima la locul ei, în cavitatea toracică, privită din față (din poziție ventrală). Peretele toracic anterior a fost îndepărtat, iar pleura și pericardul au fost tăiate, astfel încât se văd atât inima, cât și organele din jurul ei. Citește desenul de sus în jos, pe linia mediană: traheea, apoi vasele mari, apoi inima flancată de cei doi plămâni și sprijinită pe diafragmă.

Unde este așezată inima

Inima este situată în torace, în mediastin, aproximativ între a doua și a cincea coastă. Se află anterior de coloana vertebrală și posterior de stern, fiind flancată de plămâni, care se suprapun peste ea. În desen se vede bine că este așezată puțin spre stânga și că adoptă o poziție oblică în cavitatea toracică, cu vârful orientat în jos și spre stânga. Are aproximativ mărimea unui pumn, este un organ cavitar, de formă conică, și cântărește mai puțin de o jumătate de kilogram.

Cele patru cavități, văzute din față

• Atriile sunt cavitățile de umplere cu sânge ale inimii. Sângele care se întoarce prin vene de la țesuturi intră în atrii și este menținut acolo până când ventriculele se golesc. În atriul drept se golesc vena cavă superioară, care aduce sângele de la cap și gât, vena cavă inferioară, care aduce sângele din regiunea inferioară a corpului, și sinusul coronarian. Atriul stâng primește sânge de la plămâni prin venele pulmonare.
• Ventriculele sunt situate inferior față de atrii și sunt cavitățile cu rol de pompă. Ventriculul drept pompează sângele la plămâni, iar ventriculul stâng pompează sângele la organele, țesuturile și celulele organismului. Din acest motiv, din aorta desenată deasupra inimii pleacă sângele întregii circulații sistemice.

Învelișurile inimii

Inima este învelită de un sac format din două foițe (membrane) numit pericard. Foița externă se numește pericard parietal, iar cea internă, pericard visceral sau epicard. Exact marginea tăiată a foiței externe este cea marcată în figură ca secțiune prin pericardul parietal. Cavitatea pericardică este spațiul umplut cu fluid dintre pericardul parietal și cel visceral. Epicardul este considerat stratul extern al țesutului cardiac, sub el se află miocardul, stratul mijlociu, și endocardul, stratul intern.

Organele vecine

Deasupra inimii coboară traheea, pe linia mediană, iar la capătul ei de sus se vede glanda tiroidă, cu cei doi lobi de o parte și de alta a traheei. Lateral, cei doi plămâni, acoperiți de pleura viscerală, flanchează inima, în timp ce secțiunea prin pleura parietală urmărește peretele toracic, în care se văd coastele tăiate transversal. Inferior, diafragma închide cavitatea toracică, iar apexul cardiac ajunge până aproape de ea.

Structura internă a cavităților, a valvelor și a vaselor mari este detaliată în Figura 15.2, iar cavitatea în care este așezată inima poate fi revăzută în Figura 1.4.