Figura este o secțiune prin globul ocular, văzut din lateral. Partea din față, cu corneea, este la dreapta, iar partea din spate, de unde pleacă nervul optic, este la stânga. Globul ocular are formă aproximativ sferică și este situat în orbită. Peretele lui este format din trei tunici concentrice, externă, medie și internă, pe care le deosebești cel mai ușor în spatele globului, ca trei straturi așezate unul în interiorul celuilalt. Interiorul este ocupat de mediile refringente, pe care lumina le străbate de la dreapta la stânga până ajunge la retină. Sus și jos, pe suprafața globului, sunt prinși doi dintre mușchii extrinseci.

Tunica externă (fibroasă)

Este învelișul cel mai din afară și are două porțiuni inegale:

• Sclerotica este opacă și învelește cea mai mare parte a globului, reprezentând 5/6 din tunica fibroasă. Pe ea se inseră mușchii extrinseci, iar în spate este perforată de fibrele nervului optic, care părăsește globul ocular, și de artera care intră în globul ocular.
• Corneea este porțiunea din față, bombată și transparentă. Nu are vase de sânge, dar are în structura sa numeroase fibre nervoase.

Pe partea din față a scleroticii, lângă cornee, este desenată și conjunctiva, o foiță subțire.

Tunica medie (vasculară)

Are trei segmente, pe care le iei pe rând dinspre spate spre față:

• Coroida este stratul subțire dintre sclerotică și retină. Se întinde posterior de ora serrata, limita dintre coroidă și corpul ciliar, pe care o găsești în partea din față a peretelui, puțin înapoia marginii cristalinului. În partea sa posterioară, coroida are un orificiu prin care iese nervul optic.
• Corpul ciliar nu are număr în figură. Se află imediat înaintea orei serrata, în dreptul marginii cristalinului, și conține procesele ciliare, aglomerări capilare care secretă umoarea apoasă, și mușchiul ciliar, format din fibre musculare netede. Fibrele circulare ale mușchiului ciliar sunt inervate de parasimpatic, iar cele radiare, de simpatic.
• Irisul este o diafragmă așezată în fața cristalinului, cu un orificiu în mijloc, pupila. El reglează cantitatea de lumină care ajunge la retină: la lumină puternică pupila se micșorează (mioză), iar la întuneric se mărește (midriază).

Tunica internă (retina)

Retina este stratul cel mai din interior, care căptușește globul pe dinăuntru, posterior de ora serrata. Este membrana fotosensibilă a ochiului, care realizează recepția stimulilor luminoși și transformarea lor în influx nervos cu ajutorul celulelor fotoreceptoare cu conuri și cu bastonașe. Cele 10 straturi ale ei sunt desfășurate în Figura 49. Pe peretele din spate se află două regiuni importante:

• Pata galbenă (macula lutea) este situată în dreptul axului vizual și are mai multe conuri decât bastonașe. Ea nu are număr în figură, dar în centrul ei se află o concavitate, fovea centralis, numai cu conuri. În desen, fovea este pe peretele din spate, cam în dreptul pupilei și al cristalinului.
• Pata oarbă, situată medial și inferior de pata galbenă, este locul de ieșire a nervului optic din globul ocular și de intrare a arterelor globului ocular. În ea nu există elemente fotosensibile. În desen o găsești puțin sub fovee, acolo unde nervul optic se prinde de glob, iar vasele de sânge desenate pe retină pornesc din ea.

Nervul optic pleacă din pata oarbă spre stânga, trecând prin orificiul coroidei și prin sclerotică. Este format din axonii celulelor multipolare din retină și conține fibre de la un singur glob ocular.

Mediile refringente

Sunt corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros, în ordinea în care le străbate lumina. Corneea a fost descrisă la tunica externă, iar celelalte trei ocupă interiorul globului:

• Umoarea apoasă este un lichid incolor, secretat de procesele ciliare. În fața cristalinului, desenul arată două spații: camera anterioară, între cornee și iris, și camera posterioară, mai îngustă, între iris și cristalin. La disecția ochiului, după îndepărtarea corneei se deschide camera anterioară, din care se scurge umoarea apoasă.
• Cristalinul este o lentilă biconvexă și transparentă, așezată între iris și corpul vitros și învelită de o capsulă elastică, cristaloida. Este menținut la locul său de un sistem de fibre, ligamentul suspensor. Nu conține vase sangvine și se hrănește prin difuziune de la vasele proceselor ciliare.
• Corpul vitros umple cea mai mare parte a globului. Este transparent, are formă sferoidală și consistență gelatinoasă și ocupă camera vitroasă, situată înapoia cristalinului.

Corneea, cu aproximativ 40 de dioptrii, și cristalinul, cu aproximativ 20 de dioptrii, formează aparatul dioptric ocular. Cea mai mare parte a puterii de refracție aparține feței anterioare a corneei. Cristalinul este totuși important, deoarece raza lui de curbură poate fi mult crescută, ceea ce face posibilă acomodarea, prezentată în Figura 50.

Mușchii extrinseci

Deasupra globului este desenat mușchiul drept superior, iar dedesubt, mușchiul drept inferior, amândoi inserați pe sclerotică. Ambii primesc fibre motorii de la nervul oculomotor (perechea III de nervi cranieni). Mușchii extrinseci participă, alături de mușchii irisului, la răspunsul efector din reflexul de acomodare vizuală. Mai mulți mușchi ai globului ocular, împreună cu nervii cranieni III, IV și VI, apar în Figura 26.