Figura arată membrul inferior drept, împreună cu bazinul de care se prinde, desenat de două ori: (a) în vedere anterioară, cu structurile importante pentru articulații și inserții musculare, și (b) în vedere posterioară.

Osul coxal, sacrul, femurul, tibia și fibula apar în ambele panouri, pentru că sunt aceleași oase văzute din două direcții, așa că sunt marcate în fiecare dintre ele. Celelalte structuri sunt marcate într-un singur panou: patela, condilii femurului, tuberozitatea tibiei, maleola laterală și oasele piciorului în (a), iar condilii tibiei, capul fibulei și maleola medială în (b).

Pentru orientare, parcurge figura de sus în jos, de la capătul proximal al membrului, cel dinspre trunchi, spre capătul distal, la degete. Medial înseamnă aproape de linia mediană a corpului, iar lateral, departe de ea. În (a) privești membrul din față, așa că partea medială, cea dinspre sacru, este în dreapta. În (b) îl privești din spate, iar partea medială ajunge în stânga.

Centura pelviană și sacrul

Centura pelviană este alcătuită din cele două oase coxale, care formează bazinul și conectează oasele membrelor inferioare la sacru. Figura arată osul coxal drept. Fiecare os coxal provine din fuziunea a trei oase, ilion, ischion și pubis, care se întâlnesc formând o zonă cavitară în formă de cupă, acetabulul. Oasele coxale se articulează cu sacrul prin intermediul unui țesut conjunctiv fibros: în regiunea posterioară, ilionul formează cu sacrul articulația sacroiliacă (Figura 7.10).

Sacrul, desenat pe partea medială a osului coxal, nu face parte din centură. Este format prin fuziunea a 5 vertebre sacrale și aparține coloanei vertebrale, deci scheletului axial. Legătura membrului inferior cu scheletul axial urmează astfel drumul femur → os coxal → sacru.

Femurul și patela

Femurul, osul coapsei, este cel mai mare și mai rezistent os al corpului. Porțiunea lui superioară are un cap femural rotund, de dimensiuni mari, care se articulează cu acetabulul, un gât și două proeminențe, trohanterul mare și trohanterul mic, de care se atașează mușchii membrelor inferioare și ai feselor. Figura nu le marchează, dar le găsești la capătul de sus al femurului, lângă osul coxal.

La capătul distal, femurul are două protuberanțe rotunjite, condilul medial și condilul lateral, care se articulează cu condilii tibiali. În vederea anterioară, condilul medial este în dreapta genunchiului, iar cel lateral în stânga. În fața lor se vede patela (rotula), osul mic și rotund la nivelul căruia femurul întâlnește oasele gambei.

Oasele gambei

• Tibia, sau „fluierul piciorului”, este osul mai mare și se situează în partea medială a gambei. Capătul ei de sus prezintă un condil medial și unul lateral, care se articulează cu condilii femurali. În vederea posterioară, condilul medial este în stânga, iar cel lateral în dreapta. Pe marginea anterioară a tibiei, sub genunchi, se găsește tuberozitatea tibiei (în figură, tuberozitate tibială), locul de inserție a ligamentului patelar. La nivelul gleznei, tibia are o proeminență numită maleola medială, care prezintă multiple inserții ligamentare. Manualul pomenește aici și șanțul maleolar, un șanț pentru pasajul vaselor, care nu este marcat în figură.
• Fibula este osul mai subțire, aflat în partea laterală a gambei. Capătul ei de sus, capul fibulei, este marcat în vederea posterioară, chiar sub condilul lateral al tibiei. La capătul distal se află maleola laterală, de care, de asemenea, se atașează ligamente.

Glezna are deci câte o maleolă de fiecare parte: cea medială aparține tibiei, iar cea laterală fibulei.

Oasele piciorului

Glezna este formată din 7 oase tarsiene: talus, calcaneu, navicular, cuboid, cuneiform medial, cuneiform intermediar și cuneiform lateral. Tarsienele se articulează cu metatarsienele (de la 1 la 5), iar acestea se unesc, la rândul lor, cu oasele degetelor, numite falange. Degetul mare are două falange, iar fiecare dintre celelalte degete are 3, la fel ca degetele mâinii din Figura 7.9.

Câte oase are membrul inferior

Figura 7.8 numără oasele ambelor membre inferioare: 60 în total, dintre care 14 oase tarsiene, 10 metatarsiene și 28 de falange, la care se adaugă cele 2 oase coxale ale centurii pelviene. Unui singur membru, ca cel din figură, îi revin deci 30 de oase, fără osul coxal.