Fig. 7.8. Scheletul membrelor

Sistemul osos (Biologie Barron's, p. 149)

12345678910111213141516

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura arată un schelet uman întreg, văzut din față, pe care sunt marcate de data aceasta oasele scheletului membrelor. Este perechea figurii despre scheletul axial (Figura 7.1) și folosește același desen: craniul, coloana vertebrală și cușca toracică se văd și aici, dar nu sunt marcate. Oasele marcate formează patru grupe, deosebite prin culoarea markerilor: centura pectorală, membrele superioare, centura pelviană și membrele inferioare. În manual, lângă numele fiecărui os este tipărit, între paranteze drepte, numărul total de oase al acelei componente, socotit pentru ambele părți ale corpului. Mai jos, aceste cifre apar după numele fiecărui os și al fiecărei grupe.

Cele două mari categorii ale scheletului

Corpul uman conține 206 oase, organizate într-o structură numită schelet, sau sistem scheletal (osos). Din punct de vedere anatomic, scheletul este împărțit în două mari categorii:

  • Scheletul axial [80] cuprinde oasele axului central al corpului: oasele cuștii toracice, ale coloanei vertebrale, ale craniului și osul hioid.
  • Scheletul membrelor [126] cuprinde oasele membrelor superioare și inferioare, precum și oasele care atașează membrele la corp. Aceste oase de legătură se numesc centuri: centura pectorală conectează brațele de cușca toracică, iar centura pelviană conectează oasele membrelor inferioare la sacru.

Centura pectorală [4]

Centura pectorală este compusă din scapulă și claviculă, câte una de fiecare parte a corpului:

  • Clavicula [2] este un os în formă de tijă, care atașează scapula de partea superioară a sternului. În desen se vede în partea de sus a toracelui, întinsă între stern și umăr.
  • Scapula [2] este un os mare, triunghiular, atașat de scheletul axial prin intermediul mușchilor și al ligamentelor. Capătul ei lateral, îngust, formează o cavitate numită fosa glenoidă, prin care scapula se articulează cu osul brațului.

Mușchii care se inseră pe scapulă și pe claviculă conectează oasele membrului superior de scheletul axial.

Membrele superioare [60]

De la umăr spre degete, oasele fiecărui membru superior se înșiruie astfel (cifrele sunt pentru ambele membre):

  • Humerusul [2], osul brațului. Sus se articulează cu scapula la nivelul fosei glenoide, iar jos, la nivelul cotului, cu cele două oase ale antebrațului.
  • Radiusul [2] și ulna [2], oasele antebrațului. Ulna este osul situat medial (de partea degetului mic), iar radiusul este osul lateral (de partea degetului mare).
  • Oasele carpiene [16], oasele mici ale încheieturii mâinii, cu care radiusul și ulna se articulează distal. Sunt 8 la fiecare mână, așezate în două rânduri a câte patru.
  • Oasele metacarpiene [10], câte 5 la nivelul fiecărei palme, numerotate de la 1 la 5. Se articulează cu oasele carpiene și cu falangele.
  • Falangele [28], oasele degetelor. Degetul mare are două falange, iar fiecare dintre celelalte degete are 3, deci 14 la fiecare mână.

Împreună: 2+2+2+16+10+28=602 + 2 + 2 + 16 + 10 + 28 = 60 de oase.

Centura pelviană [2]

Centura pelviană este alcătuită din cele două oase coxale, numite și oasele pelvisului, câte unul de fiecare parte. Ele formează bazinul, care conține organele din abdomenul inferior, și se articulează cu osul sacru prin intermediul unui țesut conjunctiv fibros. Fiecare os coxal este format din fuziunea a trei oase: ilion, ischion și pubis. Structura centurii pelviene este prezentată în detaliu în Figura 7.10.

Membrele inferioare [60]

Și aici, oasele se înșiruie de sus în jos, de la coapsă până la degete:

  • Femurul [2], osul coapsei, cel mai mare și mai rezistent os al corpului. Se articulează la nivelul centurii pelviene prin acetabul.
  • Patela (rotula) [2], la nivelul căreia femurul întâlnește oasele gambei.
  • Tibia [2], sau „fluierul piciorului”, mai mare și situată în partea medială a gambei, și fibula [2], osul mai subțire, aflat în partea laterală.
  • Oasele tarsiene [14], câte 7 la fiecare picior, care formează glezna.
  • Oasele metatarsiene [10], câte 5 la fiecare picior, numerotate de la 1 la 5. Se articulează cu tarsienele și se unesc cu falangele.
  • Falangele [28], oasele degetelor de la picioare. Au aceeași așezare ca la mână: două la degetul mare și câte 3 la fiecare dintre celelalte degete.

Împreună: 2+2+2+2+14+10+28=602 + 2 + 2 + 2 + 14 + 10 + 28 = 60 de oase.

Cum se adună cele 126 de oase

Cele patru grupe dau împreună totalul din legenda figurii: 4+60+2+60=1264 + 60 + 2 + 60 = 126 de oase. Dintre ele, 120 aparțin membrelor propriu-zise, iar 6 sunt oasele centurilor. Adăugând cele 80 de oase ale scheletului axial, se obține 126+80=206126 + 80 = 206, adică toate oasele corpului. Fiecare membru, împreună cu centura lui, este prezentat în detaliu în Figura 7.9 și în Figura 7.11.