Figura duce mai departe drumul aerului din Figura 94, până la capătul arborelui bronșic, acolo unde au loc schimburile de gaze dintre alveole și sânge. Desenul mare se citește pornind din stânga sus. O bronhiolă, tăiată la capăt ca să i se vadă lumenul, se ramifică de mai multe ori, iar fiecare ramură se termină cu o formațiune în formă de ciorchine. Pe lângă bronhiolă merg două vase subțiri, o arteriolă și o venulă, care se ramifică odată cu ea. Ciorchinele din dreapta jos este desenat în secțiune, ca să i se vadă interiorul, iar cercul din stânga mărește o singură alveolă, îmbrăcată în rețeaua ei de capilare.

Drumul aerului până în alveole

Bronhia principală se împarte în bronhii, iar acestea se divid, la rândul lor, în bronhiole. Figura pornește de la o bronhiolă și arată ultimele ramificații, în ordinea în care le parcurge aerul:

1. Bronhiola lobulară, tubul gros din stânga sus, aduce aerul și se ramifică de mai multe ori.
2. Bronhiolele respiratorii sunt ultimele ramificații ale arborelui bronșic. În desen, una dintre ele se vede jos, chiar înainte de ciorchinele secționat.
3. Ductele (canalele) alveolare pleacă de la bronhiolele respiratorii. În ciorchinele secționat, ductul se vede ca un culoar care îl străbate pe la mijloc.
4. Săculeții alveolari sunt formațiunile prin care se termină ductele alveolare, adică ciorchinii din desen.
5. Alveolele pulmonare sunt compartimentele în care sunt împărțiți pereții săculeților alveolari, bobițele fiecărui ciorchine. În ciorchinele secționat apar ca niște cămăruțe rotunde, așezate în jurul ductului.

Acinul pulmonar

Bronhiolele respiratorii, împreună cu formațiunile derivate din ele (ducte alveolare, săculeți alveolari și alveole pulmonare), formează acinii pulmonari. Acinul este unitatea morfo-funcțională a plămânului. Bronhiola lobulară din capătul de sus al desenului arată de unde vine aerul, dar nu intră în alcătuirea acinului, care începe abia de la bronhiola respiratorie.

Vasele și rețeaua de capilare

Arteriola pulmonară și venula pulmonară însoțesc bronhiola și se ramifică odată cu ea, până la ciorchini. Pe unul dintre ciorchinii din dreapta sus, ramurile lor se desfac pe suprafața alveolelor. Prin aceste vase trece sângele micii circulații. Arterele pulmonare duc sângele cu $\ce{CO2}$ spre rețeaua capilară din jurul alveolelor. Acolo, sângele cedează $\ce{CO2}$ alveolelor, care îl elimină prin expirație. Sângele cu $\ce{O2}$ este apoi colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân, care se termină în atriul stâng.

Mărirea din cerc arată acest drum la nivelul unei singure alveole. Arteriola trece pe la marginea ei de jos, venula pe la marginea de sus, iar între ele alveola este îmbrăcată de o bogată rețea de capilare. Sângele adus de arteriolă străbate rețeaua și se adună în venulă. Desenul colorează arteriola în albastru și venula în roșu, iar capilarele trec treptat de la albastru la roșu. Culorile urmăresc schimbarea sângelui pe suprafața alveolei: intră în rețea ca sânge cu $\ce{CO2}$ și ajunge în venulă ca sânge cu $\ce{O2}$.

Membrana alveolo-capilară

Rețeaua de capilare formează, împreună cu pereții alveolelor, membrana alveolo-capilară (membrana respiratorie), la nivelul căreia au loc schimburile de gaze dintre alveole și sânge. Ea este alcătuită din endoteliul capilar, interstițiul pulmonar, epiteliul alveolar și surfactant (lichid tensioactiv), are o grosime medie de 0,6 microni și o suprafață totală de 50-100 m². Cum trec oxigenul și dioxidul de carbon prin ea se vede în Figura 97.