Figura strânge într-un singur desen alte organe excretorii ale organismului uman, care completează funcția sistemului urinar. Este o vedere anterioară a trunchiului, cu organele așezate în poziția lor reală: plămânii sus, ficatul sub ei, rinichii în spate, cu ureterele coborând spre vezica urinară, intestinul gros încadrând abdomenul, iar conturul corpului însuși fiind pielea. Pe lângă sistemul urinar, care excretă urină, în corp mai sunt și alte organe excretorii, iar figura le arată pe toate deodată.

Ficatul

Ficatul metabolizează produșii rezultați din degradarea hemoglobinei eritrocitelor și îi excretă ca și pigmenți biliari. O parte din pigmenții ce colorează urina provin de la ficat, deci cele două organe sunt legate chiar prin culoarea urinei.

Plămânii

Alte organe excretorii sunt plămânii. Aceștia excretă dioxidul de carbon și degajă o cantitate redusă de apă.

Intestinul

Intestinul și pielea sunt, de asemenea, considerate organe excretorii. Prin celulele epiteliale ce tapetează intestinul se pierd anumite săruri, cum ar fi sărurile de fier și de calciu, și se eliberează apă.

Pielea

Pielea este și ea un organ excretor minor, pentru că excretă sudoarea în cursul transpirației. Sudoarea conține apă, precum și mici cantități de săruri și anumite cantități de amoniac, uree și acid uric, adică unele dintre substanțele pe care le găsești și în urină. Transpirația este de fapt un proces de răcire, pentru că permite organismului să elimine excesul de căldură. Structura ei este detaliată în Figura 5.1.

Ce nu este excreție

Manualul face aici o distincție care merită reținută: defecația nu este considerată excreție, deoarece substanțele excretate sunt produși de degradare ai metabolismului, iar în procesul defecației sunt eliminate din corp materialele nedigerate. Organele sistemului urinar propriu-zis, pe care aceste organe doar îl completează, sunt arătate în Figura 20.1.