Fig. 6. Organizarea generală a celulei

Alcătuirea corpului uman (Biologie Corint, p. 6)

1125131347910121468

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura arată o celulă tăiată în secțiune, în care se văd deodată toate componentele ei. Celula este unitatea de bază morfofuncțională și genetică a organizării materiei vii, nivelul aflat între organit și țesut în Figura 4. În alcătuirea ei distingem trei părți componente principale, pe care le întâlnești citind desenul de la margine spre centru: membrana celulară, citoplasma și nucleul.

Cele trei părți principale

  • Membrana celulară (membrana plasmatică, plasmalema) este învelișul de la marginea desenului. Ea înconjoară celula, îi conferă forma și separă structurile interne de mediul extracelular. Este alcătuită, în principal, din fosfolipide și proteine, organizate după modelul mozaic fluid din Figura 5.
  • Citoplasma ocupă tot spațiul dintre membrană și nucleu, iar la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale. Este un sistem coloidal, în care mediul de dispersie este apa. Funcțional, are o parte nestructurată, hialoplasma, și o parte structurată, organitele celulare.
  • Nucleul este masa rotundă din mijlocul desenului. Are rolul de a coordona procesele biologice celulare fundamentale: conține materialul genetic, controlează metabolismul celular și transmite informația genetică.

Înăuntrul nucleului

Structura nucleului cuprinde membrana nucleară, carioplasma și unul sau mai mulți nucleoli. Membrana nucleară apare în desen ca un contur dublu. Este poroasă și dublă, cu două foițe separate de spațiul perinuclear: cea externă prezintă ribozomi și se continuă cu citomembranele reticulului endoplasmic, iar cea internă este aderentă miezului nuclear. Sub membrană se află carioplasma, cu o rețea de filamente subțiri formate din granulații fine de cromatină, din care, la începutul diviziunii celulare, se formează cromozomii. Nucleolul este micul corpuscul distinct din partea de sus a nucleului.

Organitele comune

În citoplasmă sunt desenate toate cele șase organite comune tuturor celulelor. Organitele specifice (miofibrilele, neurofibrilele, corpii Nissl) apar numai în anumite celule și nu sunt reprezentate aici.

  • Reticulul endoplasmatic este un sistem canalicular care leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare, cu rol de sistem circulator intracitoplasmatic. Reticulul endoplasmatic rugos (ergastoplasma) este o formă diferențiată a lui, care prezintă ribozomi pe suprafața externă a peretelui membranos și are rol în sinteza de proteine. În desen, el pornește chiar din membrana nucleară, sub nucleu. Reticulul endoplasmatic neted, desenat jos, în stânga, este o rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de activitatea celulară și are rol important în metabolismul glicogenului.
  • Ribozomii (corpusculii lui Palade) sunt granule ovale sau rotunde, bogate în ribonucleoproteine, și reprezintă sediul sintezei proteice. Există ribozomi liberi în matricea citoplasmatică și ribozomi asociați reticulului endoplasmatic neted, care formează ergastoplasma. Ribozomul marcat în figură este o granulă liberă din partea de jos a celulei, aproape de membrana celulară.
  • Aparatul Golgi (dictiozomii) este sistemul de micro- și macrovezicule și de cisterne alungite desenat chiar deasupra nucleului, în zona cea mai activă a citoplasmei. Are rol în excreția unor substanțe celulare.
  • Mitocondriile sunt organite ovale sau rotunde, cu perete de structură trilaminară. Membrana lor internă este plicaturată și formează crestele mitocondriale, care se văd în desen ca pliuri în interior. Sunt sediul fosforilării oxidative (sinteza ATP\ce{ATP}), cu eliberare de energie. În figură apar două mitocondrii, iar cea marcată se află în dreapta nucleului.
  • Lizozomii sunt corpusculi sferici răspândiți în întreaga hialoplasmă, care conțin enzime hidrolitice. Digeră substanțele și particulele pătrunse în celulă, precum și fragmentele de celule sau țesuturi, și au rol important în celulele fagocitare (leucocite, macrofage).
  • Centriolul face parte din centrozom, organitul situat în apropierea nucleului care se manifestă în timpul diviziunii celulare. Centrozomul este format din doi centrioli cilindrici, orientați perpendicular unul pe celălalt și înconjurați de centrosferă, o zonă de citoplasmă vâscoasă. În stânga nucleului se văd două formațiuni cilindrice, iar cea marcată este un centriol. Centrozomul are rol în diviziunea celulară și lipsește în neuroni.

Incluziunile citoplasmatice

Pe lângă organite, în citoplasmă se găsesc și incluziunile citoplasmatice, care au caracter temporar și sunt reprezentate prin granule de substanță de rezervă, produși de secreție și pigmenți. Granula de secreție din figură, o granulă rotundă desenată lângă aparatul Golgi, este un astfel de produs de secreție.