Figura urmărește corpul uman pe nouă niveluri de organizare, de la atom până la organismul întreg. Fiecare dintre ele contribuie, în final, la nivelul morfo-funcțional al întregului organism. Șirul începe cu atomul, desenat deasupra moleculei, fără o săgeată proprie. De la moleculă încolo, urmărește săgețile: ele coboară pe partea stângă a figurii până la celule, cotesc jos, spre țesut, apoi urcă spre dreapta, prin organ și sistemul de organe, până la corpul întreg.

Primele niveluri: atom, moleculă, macromoleculă

• Atomul este o singură bilă mică, în colțul din stânga sus.
• Molecula, chiar sub el, este un grup de trei bile prinse între ele: una mai mare și două mai mici, asemănătoare celei care reprezintă atomul.
• Macromolecula este un lanț lung, răsucit în spirală, mult mai mare decât molecula. Spre ea duce prima săgeată a figurii.

Organitul și celula

• Organitul este desenat alungit și secționat, ca să i se vadă interiorul. După aspect este o mitocondrie: are un înveliș extern, iar spre interior o membrană plicaturată, care formează creste mitocondriale. Organitele celulare alcătuiesc partea structurată a citoplasmei și sunt de două tipuri: comune tuturor celulelor și specifice, prezente numai în anumite celule. Organitele comune, printre care și mitocondria, sunt prezentate împreună în Figura 6.
• Celula este reprezentată prin două celule alăturate. În fiecare se recunosc cele trei părți principale ale celulei: membrana celulară, care o înconjoară și îi dă forma, citoplasma și nucleul, corpul oval din interior. La polul de sus, fiecare are prelungiri fine. Manualul arată că la unele celule citoplasma formează astfel de prelungiri, acoperite de plasmalemă. Celula este unitatea de bază morfofuncțională și genetică a organizării materiei vii. Poate exista singură sau în grup, constituind diferite țesuturi.

De la țesut la sistemul de organe

În corpul omenesc, celulele și țesuturile alcătuiesc organe și sisteme de organe. Figura parcurge aceste niveluri pe rând.

• Țesutul este desenat ca un bloc tăiat dintr-un strat de celule asemănătoare, strânse unele lângă altele. Țesuturile sunt sisteme organizate de materie vie formate din celule similare, care îndeplinesc în organisme aceeași funcție sau același grup de funcții. Celulele sunt unite între ele printr-o substanță intercelulară, numită „substanță de ciment” când este în cantitate mică și „substanță fundamentală” când este în cantitate mare. Manualul grupează țesuturile în patru categorii: țesutul epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.
• Organul ales ca exemplu este stomacul, prezentat în detaliu în Figura 76. Organele sunt formate din grupări de celule și țesuturi care s-au diferențiat în vederea îndeplinirii anumitor funcții în organism. Pentru organele interne se folosește curent termenul de viscere.
• Sistemul de organe este sistemul digestiv: ficatul, stomacul și intestinele, desenate împreună. Stomacul de la nivelul anterior se regăsește aici, lângă ficat, deasupra intestinelor. Sistemele de organe sunt unități morfologice care îndeplinesc principalele funcții ale organismului: de relație, de nutriție și de reproducere. Manualul prezintă sistemul digestiv la funcțiile de nutriție: la nivelul organelor lui se realizează digestia alimentelor, transformarea lor în produși absorbabili și eliminarea resturilor neabsorbite.

Organismul

Ultimul desen este corpul uman întreg, văzut din față, cu segmentele lui: capul, gâtul, trunchiul și membrele. Este nivelul la care contribuie, în final, toate celelalte. În interiorul trunchiului se găsesc cavitățile toracică, abdominală și pelviană, care adăpostesc viscerele, printre ele și organele digestive de la nivelul anterior.

Organele lucrează împreună

Manualul subliniază că organele nu funcționează izolat în organism, ci în strânsă corelație unele cu altele. Se vede și în figură: stomacul nu rămâne singur, ci reapare alături de celelalte organe digestive, iar șirul se încheie cu organismul întreg.