Figura urmărește nervul vag (perechea X de nervi cranieni) de la gât până la organele din torace și din abdomen. Corpul este desenat din față, de la gât până în partea de jos a abdomenului, cu toracele și abdomenul deschise, astfel încât organele se văd direct. Sunt numerotate cinci dintre organele la care ajunge nervul: două în torace (plămânul și inima) și trei în abdomen (ficatul, stomacul și colonul).

Cum urmărești nervul în desen

Nervul însuși nu are un număr. El apare ca fire galbene subțiri, care intră în desen pe la partea de sus a gâtului, venind dinspre cap. Fiind o pereche, nervii sunt doi și coboară câte unul de fiecare parte a traheei (tubul inelat din mijlocul gâtului), alături de vasele mari de sânge. În torace, ramificațiile lor se întind pe suprafața inimii și ajung la plămâni. Mai jos, în abdomen, se strâng la partea de sus a stomacului și se răsfiră ca un evantai în mijlocul abdomenului, printre intestine. Desenul arată astfel ce spune textul: fibrele parasimpatice ale vagului se distribuie organelor din torace și abdomen.

Ce fel de nerv este

Nervii vagi, numiți și pneumogastrici, sunt nervi micști, care au și fibre parasimpatice. Originea lor aparentă se află în șanțul retroolivar. Pe fața anterioară a trunchiului cerebral, ea este notată, alături de originile aparente ale celorlalți nervi cranieni, în Figura 25. Nervul conține trei feluri de fibre:

• Fibrele motorii au originea reală în nucleul ambiguu și inervează musculatura laringelui și a faringelui. Tot prin nervii vagi ajung la mușchii laringelui și fibrele ramurii interne a nervului accesor (perechea XI).
• Fibrele senzoriale au primul neuron în ganglionii de pe traiectul nervului, iar deutoneuronul în nucleul solitar din bulb. Ele culeg sensibilitatea gustativă de la baza rădăcinii limbii.
• Fibrele parasimpatice provin din nucleul dorsal al nervului vag și se distribuie organelor din torace și abdomen. Pe ele le urmărește figura.

Calea parasimpatică a vagului

Parasimpaticul cranian folosește calea a patru nervi cranieni: III, VII, IX și X. Primii trei își trimit fibrele parasimpatice la structuri din cap: nervul III la mușchiul sfincter al irisului și la fibrele circulare ale mușchiului ciliar, nervul VII la glandele lacrimale, submandibulare și sublinguale, iar nervul IX la glandele parotide. Dintre ei, numai vagul coboară până la organele din torace și din abdomen.

Fibrele parasimpatice ale vagului sunt fibre preganglionare, cu originea în trunchiul cerebral. Ele fac sinapsă cu neuronul postganglionar abia în ganglionii juxtaviscerali (aproape de viscer) sau intramurali (aflați chiar în peretele organului), cum sunt plexurile din pereții tubului digestiv. De aceea, la parasimpatic fibra preganglionară este lungă, iar cea postganglionară este scurtă, foarte aproape de organ. Drumul lung pe care îl vezi în figură, de la gât până la organe, este deci parcurs de fibre preganglionare. Mediatorul chimic eliberat atât în ganglion, cât și la capătul fibrei postganglionare, în organ, este acetilcolina.

Ce face parasimpaticul în organele numerotate

Componenta parasimpatică produce, cel mai adesea, efecte antagoniste simpaticului. Tabelul manualului cu efectele stimulării sistemului nervos vegetativ (SNV) arată, pentru fiecare organ din figură:

• Plămânul: stimularea parasimpatică produce constricția arborelui bronșic și stimulează secreția glandelor mucoase. Simpaticul dilată arborele bronșic și inhibă secreția.
• Inima: scad frecvența și conducerea, iar asupra forței de contracție stimularea parasimpatică nu are efect. Simpaticul le crește pe toate trei.
• Ficatul: stimularea parasimpatică nu are efect. Singurul efect trecut în tabel pentru ficat aparține simpaticului, care stimulează glicogenoliza.
• Stomacul: sunt stimulate secreția glandelor gastrice și mișcarea, iar sfincterele sunt relaxate, de cele mai multe ori. Simpaticul scade secreția gastrică, inhibă mișcarea și stimulează închiderea sfincterelor.
• Colonul, porțiune a intestinului gros: ca parte a tractului gastrointestinal, primește aceleași efecte asupra mișcării și a sfincterelor, iar secreția glandelor intestinale este stimulată.

Inervația dublă a viscerelor

Majoritatea viscerelor sunt prevăzute cu inervație dublă, simpatică și parasimpatică, iar cele două sisteme pot acționa antagonist, complementar sau cooperant. Există însă și organe asupra cărora numai unul dintre sisteme are efect, cum apare ficatul în tabel. Vagul apare, alături de celelalte căi ale sistemului nervos vegetativ, în schema de ansamblu din Figura 41.