Fig. 1.4. Cavitățile principale ale corpului și subdiviziunile lor

Introducere în anatomie și fiziologie (Biologie Barron's, p. 9)

1235678910114

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Cavitățile corpului sunt spații care conțin organele interne. Figura prezintă corpul în secțiune sagitală, adică tăiat de un plan vertical care îl împarte într-o parte dreaptă și una stângă. Așa se pot urmări, de sus până jos, cele două cavități principale, cu subdiviziunile și conținutul lor.

Corpul este desenat din profil, cu fața spre dreapta. Spatele, adică fața posterioară (dorsală) a corpului, se află deci în stânga desenului, iar fața anterioară (ventrală) în dreapta. Pe aceste două fețe se află cele două cavități principale, cavitatea posterioară (dorsală) și cavitatea anterioară (ventrală). În această figură, cavitatea dorsală este colorată în albastru. Cavitatea ventrală are două culori, verde pentru cavitatea toracică și violet pentru cavitatea abdomino-pelviană.

Cavitatea posterioară (dorsală)

Se află de-a lungul suprafeței posterioare a corpului. În desen, pornește din cap și coboară fără întrerupere de-a lungul spatelui. Cuprinde două componente:

  • Cavitatea craniană ocupă interiorul capului și adăpostește encefalul.
  • Canalul rahidian, delimitat de vertebre, adăpostește măduva spinării. În desen, este tubul îngust care coboară de-a lungul spatelui, încadrat de șirul vertebrelor.

Encefalul și măduva spinării alcătuiesc împreună sistemul nervos central. Măduva spinării este o continuare a encefalului și se extinde în jos prin canalul osos format de vertebre. Craniul protejează encefalul, iar coloana vertebrală protejează măduva spinării. Cavitatea dorsală adăpostește, așadar, sistemul nervos central.

Cavitatea anterioară (ventrală)

Este situată pe fața anterioară a corpului și ocupă trunchiul, în fața coloanei vertebrale. Prezintă două subdiviziuni importante, cavitatea toracică, sus, și cavitatea abdomino-pelviană, jos. Ele sunt separate de un mușchi de mari dimensiuni, cu formă de cupolă, diafragma. În desen, diafragma este peretele boltit în sus care închide cavitatea toracică pe dedesubt.

Cavitatea toracică

Este delimitată de coaste și mușchii intercostali. În interiorul ei, manualul deosebește trei cavități, pe care desenul nu le mai separă:

  • Cavitățile pleurale, stângă și dreaptă, conțin fiecare câte un plămân.
  • Cavitatea pericardică, situată medial față de cavitățile pleurale, adăpostește inima. Este un spațiu îngust, situat între foița viscerală și cea parietală a pericardului, membranele care învelesc inima.

Cavitatea pericardică este localizată într-o regiune numită mediastin. Mediastinul conține toate componentele cavității toracice, cu excepția plămânilor: inima, timusul, esofagul, traheea, bronhiile, precum și vase sanguine și limfatice. Cum arată inima în mediastin, flancată de plămâni, se vede în Figura 15.1.

Cavitatea abdomino-pelviană

Este mai des întâlnită sub denumirea de cavitate peritoneală și conține organele interne abdominale și pelviene. În desen formează un singur spațiu, de sub diafragmă până în partea de jos a trunchiului, fără nicio linie între cele două subdiviziuni ale sale:

  • Subdiviziunea abdominală, în partea superioară, cuprinde stomacul, intestinele, splina, ficatul și alte organe.
  • Subdiviziunea pelviană, în partea inferioară, conține vezica urinară, anumite organe reproducătoare și rectul.

Regiunile și membranele cavităților

Diviziunile suplimentare ale cavității abdomino-pelviene determină nouă regiuni diferite, prezentate în Figura 1.5.