Figura este o secțiune prin ureche în care cele trei părți ale ei se succed de la stânga la dreapta, chiar în ordinea în care le parcurge sunetul: urechea externă, deschisă spre exterior, urechea medie, cu lanțul de oscioare, și urechea internă, cu labirintul și cei doi nervi care pleacă din el spre dreapta. Stânga desenului corespunde deci părții laterale, iar dreapta, celei mediale, lucru util când manualul vorbește despre pereții urechii medii.

Analizatorul acustic și cel vestibular se află în urechea internă. Urechea externă și cea medie sunt anexe a căror dezvoltare a fost determinată de perfecționarea aparatului acustic și care nu au nicio legătură cu aparatul vestibular.

Urechea externă

Cuprinde pavilionul urechii, care captează sunetele și le dirijează spre conductul auditiv extern, canalul la capătul căruia se află timpanul.

Urechea medie

Este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului, casa timpanului, care în desen ocupă spațiul dintre timpan și labirint. Pereții ei se recunosc ușor:

• Peretele lateral este reprezentat de timpan, membrana de la capătul conductului auditiv extern.
• Peretele medial prezintă fereastra ovală și fereastra rotundă. În figură este numerotată doar fereastra ovală.
• La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio, tubul care coboară din casa timpanului. Prin ea, casa timpanului comunică cu nazofaringele, ceea ce egalizează presiunea pe ambele fețe ale timpanului.

În casa timpanului se află un lanț articulat de trei oscioare: ciocanul (lângă timpan), nicovala (la mijloc) și scărița (în dreptul ferestrei ovale). Ciocanul și scărița au câte un mușchi. Mușchiul ciocanului diminuează vibrațiile sonore puternice, iar mușchiul scăriței le amplifică pe cele slabe, reglând astfel intensitatea undei sonore.

Urechea internă

Este formată dintr-un sistem de încăperi săpate tot în stânca temporalului, numit labirint osos, în interiorul căruia se află labirintul membranos. Între cele două se găsește perilimfa. Ambele labirinturi au aceleași trei părți, pe care le poți recunoaște în desen:

• Canalele semicirculare sunt buclele din partea de sus. Cele trei canale se află în planuri perpendiculare unul pe celălalt, iar fiecare are la un capăt o dilatație mai largă, numită ampulă. Canalele osoase se deschid în vestibul, iar cele membranoase, în utriculă.
• Vestibulul este porțiunea centrală, în care se deschid canalele. Vestibulul membranos are două cavități: utricula, în partea superioară, și sacula, sub utriculă.
• Melcul este porțiunea rotunjită din dreapta, situată anterior de vestibul. Melcul osos are formă conică și face 2½ ture în jurul unui ax osos central, columela. Membrana bazilară și membrana vestibulară Reissner îi împart interiorul în rampa vestibulară și rampa timpanică, cu perilimfă, și canalul cohlear, cu endolimfă. Canalul cohlear pornește din partea inferioară a saculei și conține organul Corti (Figura 54).

Fiecare parte are receptorii ei. Receptorii acustici se află în organul Corti, din melc. Maculele din utriculă și saculă (Figura 56) informează asupra poziției capului și detectează accelerația, orizontală în cazul utriculei și verticală în cazul saculei. Crestele ampulare, din ampulele canalelor semicirculare membranoase, sunt responsabile de menținerea echilibrului în accelerările circulare ale capului și corpului. Orientarea canalelor în cele trei planuri ale spațiului (frontal, orizontal și sagital) face posibilă recepționarea mișcărilor circulare ale capului.

Cei doi nervi

Din urechea internă pleacă spre dreapta câte un nerv pentru fiecare analizator:

• Nervul cohlear (acustic) are pe traiect ganglionul spiral Corti, cu primul neuron al căii acustice. Dendritele acestuia ajung la celulele auditive cu cili din organul Corti, iar axonii formează nervul, care se îndreaptă spre nucleii cohleari din punte (Figura 55).
• Nervul vestibular are pe traiect ganglionul vestibular Scarpa, cu primul neuron al căii vestibulare. Dendritele acestuia ajung la celulele senzoriale cu cili din macule și din crestele ampulare, iar axonii formează nervul, care se îndreaptă spre nucleii vestibulari din bulb.

Cei doi nervi se unesc și formează perechea VIII de nervi cranieni, nervii vestibulocohleari, care sunt nervi senzoriali.

Drumul sunetului

1. Pavilionul urechii captează sunetele și le dirijează spre conductul auditiv extern.
2. La capătul conductului, unda sonoră pune în vibrație timpanul.
3. Timpanul antrenează lanțul celor trei oscioare.
4. Unda este transmisă mai departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei și endolimfei.
5. Variațiile de presiune ale endolimfei fac să vibreze membrana bazilară, pe care se află organul Corti. Celulele senzoriale ale acestuia transformă energia mecanică a sunetelor în impuls nervos, preluat de nervul cohlear.

Perforațiile timpanului nu duc la surditate, ci doar la o scădere a acuității auditive a urechii respective.