Figura arată receptorul macular, tipul de receptor vestibular din utriculă și saculă, prin care creierul este informat despre poziția capului și despre accelerările liniare la care acesta este supus. Același receptor este desenat de două ori. În panoul (a), capul este în poziție verticală: celulele formează un rând orizontal, cu masa gelatinoasă și otolitele deasupra. În panoul (b), capul este aplecat înainte, iar receptorul apare rotit cu un sfert de cerc: celulele sunt în stânga, masa gelatinoasă în dreapta, iar săgeata de alături arată direcția forței gravitaționale, de sus în jos. Compară panourile și urmărește cum se schimbă, odată cu poziția capului, direcția în care otolitele apasă asupra cililor.

Cum este alcătuit receptorul macular

Receptorii vestibulari sunt situați în labirintul membranos. Vestibulul membranos are două cavități, utricula, în partea lui superioară, și sacula, sub utriculă, iar în fiecare se găsește câte o maculă, utriculară, respectiv saculară. Urechea internă, cu vestibulul și canalele semicirculare, este desenată în Figura 53. În panoul (a) se văd toate componentele maculei:

• Celulele de susținere sunt așezate pe o membrană bazală. În desen sunt celulele fără cili din partea de jos a rândului și de la capătul lui din dreapta.
• Celulele ciliate, numite în text celule senzoriale cu cili, sunt dispuse peste celulele de susținere. Sunt celulele alungite din partea de sus a rândului, fiecare cu un smoc de cili la vârf.
• Fibrele senzoriale sunt dendrite ale neuronilor din ganglionul vestibular Scarpa, care sosesc la polul bazal al celulelor senzoriale. Intră ca un mănunchi în stânga jos și se ramifică spre baza celulelor ciliate. În ganglionul Scarpa se află primul neuron al căii vestibulare, ai cărui axoni formează ramura vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni (nervul vestibulo-cohlear).
• Membrana otolitică este masa gelatinoasă de deasupra celulelor, în care sunt înglobați cilii. Legenda figurii o numește „cupolă gelatinoasă”.
• Otolitele sunt granule de carbonat de calciu și magneziu aflate în membrana otolitică. În panoul (a) sunt înșirate pe fața ei de sus, iar în (b), pe marginea din dreapta.

Poziția capului: situația din cele două panouri

Receptorii maculari sunt stimulați mecanic de către otolite, atât în condiții statice, cât și dinamice. Panourile arată situația statică. Când capul stă nemișcat, otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, iar acestea trimit impulsuri spre centri, informându-i asupra poziției capului în raport cu direcția vectorului gravitațional.

• (a) Capul în poziție verticală: greutatea otolitelor apasă membrana otolitică de sus în jos, spre cili, iar cilii stau drepți.
• (b) Capul aplecat înainte: receptorul s-a rotit, așa că forța gravitațională acționează acum de-a lungul rândului de celule, iar cilii apar înclinați în sensul săgeții. Otolitele apasă asupra cililor în altă direcție, deci centrii primesc altă informație despre poziția capului.

Accelerările liniare

Când capul și corpul suferă accelerări liniare (înainte, înapoi sau lateral), forțele de inerție împing otolitele, care sunt mai dense decât endolimfa, în sens opus deplasării. Astfel se declanșează, la nivelul centrilor nervoși, reacții motorii care corectează poziția corpului și a capului, pentru ca echilibrul să se mențină pe toată durata mișcării.

Reține că receptorii maculari nu detectează viteza de deplasare a corpului, respectiv a capului, ci accelerația: cei din utriculă accelerația orizontală, iar cei din saculă pe cea verticală.

Legătura cu crestele ampulare

Receptorii otolitici nu participă la menținerea echilibrului în condițiile accelerărilor circulare ale capului și corpului. De acestea răspund crestele ampulare cu cupolele gelatinoase, de la baza canalelor semicirculare, al doilea organ receptor al analizatorului vestibular. Manualul trimite la această figură și când le explică: la rotația capului sau a corpului, endolimfa din canalele semicirculare aflate în planul rotației suferă, din cauza inerției, o deplasare relativă în sens opus și înclină cupola în sensul acestei deplasări, excitând mecanic cilii celulelor senzoriale.