Figura prezintă segmentul intermediar (de conducere) al analizatorului auditiv, adică drumul impulsului nervos de la organul Corti până la scoarța cerebrală. Este alcătuită din trei secțiuni așezate una sub alta și se citește de jos în sus: jos, o secțiune prin punte, în care intră nervul venit „de la organul Corti”, deasupra ei una prin mezencefal, iar sus una prin emisferele cerebrale, cu talamusul la mijloc și cu cortexul auditiv în lobul temporal, de fiecare parte. Puntea și mezencefalul sunt două dintre cele trei etaje ale trunchiului cerebral, alături de bulb. În realitate, aceste regiuni nu sunt despărțite, ci se continuă una cu alta, așa cum arată secțiunea sagitală din Figura 33. Liniile care urcă de la o secțiune la alta reprezintă fibrele căii.

Cei patru neuroni ai căii acustice

1. Primul neuron se află în ganglionul spiral Corti, de pe traiectul nervului cohlear. Dendritele lui ajung la polul bazal al celulelor auditive cu cili din organul Corti (Figura 54), iar axonii formează nervul cohlear. Acesta se unește cu nervul vestibular și formează perechea VIII de nervi cranieni, nervul vestibulo-cohlear, un nerv senzorial care conduce excitații statoacustice. Ganglionul nu este desenat: figura pornește de la nerv, în dreapta jos.
2. Al II-lea neuron se găsește în cei doi nuclei cohleari, ventral și dorsal, din punte. În desen, fibrele nervului se termină în două formațiuni rotunde alăturate, pe partea pe care intră nervul, iar figura o marchează pe una dintre ele ca nucleul cohlear. Axonul neuronului al II-lea se încrucișează, după care urmează un traiect ascendent spre coliculul inferior.
3. Al III-lea neuron se află în coliculul inferior, desenat în partea de sus a secțiunii prin mezencefal. Fibrele ascendente străbat mezencefalul până la el.
4. Al IV-lea neuron se găsește în corpul geniculat medial din metatalamus, desenat ca o formațiune rotundă la baza talamusului, de fiecare parte. El primește fibrele urcate de la coliculul inferior, iar axonul lui se proiectează în girul temporal superior.

Talamusul și metatalamusul

Talamusul apare în desen, dar calea acustică nu face releu în el. Manualul arată că talamusul este releu (întrerupere sinaptică) pentru toate sensibilitățile, cu excepția celor olfactive, vizuale și auditive, în timp ce metatalamusul este releu al sensibilităților vizuală și auditivă. De aceea, al IV-lea neuron al căii se află în corpul geniculat medial din metatalamus, și nu în talamus.

Încrucișarea fibrelor

Nervul intră în punte pe o singură parte, în dreapta desenului. Cele mai multe fibre pornite din nucleii cohleari traversează puntea spre partea opusă și abia apoi urcă, dar o fibră urcă pe aceeași parte. Drumul continuă de ambele părți prin coliculul inferior și corpul geniculat medial, așa că, în figură, impulsurile venite de la un singur organ Corti ajung la cortexul auditiv din ambele emisfere, cele mai multe în emisfera opusă.

Segmentul central

Calea se termină în segmentul central al analizatorului, aria din scoarța cerebrală la care ajunge calea de conducere și în care impulsurile sunt transformate în senzații specifice. Pentru analizatorul auditiv, acesta este cortexul auditiv din lobul temporal, lobul aflat sub fisura laterală (Figura 34). Axonii neuronilor din corpul geniculat medial se proiectează în girul temporal superior, iar în jurul ariei primare se află aria secundară sau de asociație, care primește aferențe de la aria primară.

Fire izolate pentru fiecare frecvență

Membrana bazilară, pe care se află organul Corti, are o structură comparabilă cu un rezonator cu coarde: baza melcului intră în rezonanță cu sunetele de frecvență înaltă (15 000 Hz), mijlocul membranei bazilare cu frecvențele medii (5 000 Hz), iar vârful melcului cu frecvențele joase (între 20 și 500 Hz). Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a membranei bazilare, iar această specializare zonală se păstrează și la celelalte stații de releu ale căii: sunetele de o anumită frecvență activează anumiți neuroni cohleari, coliculari și metatalamici. Astfel, excitațiile sonore, separate în frecvențele componente la nivelul membranei bazilare, ajung prin „fire izolate” la neuronii corticali.

Localizarea sursei sonore

În continuarea textului despre transmiterea stimulului auditiv, manualul precizează că direcția din care vine un sunet se identifică prin două mecanisme principale: detectarea decalajului în timp dintre semnalele acustice care intră în cele două urechi și diferența de intensitate a sunetului care ajunge la cele două urechi.