Fig. 20. Căile ascendente ale sensibilității

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 20)

1122344556677891011111213141415161717181920212223

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura urmărește drumul informației senzitive de la receptori până la scoarța cerebrală sau, pentru o singură cale, până la cerebel. Cele două desene alăturate sunt alcătuite din aceleași secțiuni, așezate una sub alta. Sus sunt emisferele cerebrale, cu talamusul în mijloc. Urmează cele trei etaje ale trunchiului cerebral: mezencefalul, puntea (desenată în aceeași secțiune cu cerebelul, aflat înapoia ei) și bulbul. Jos sunt două secțiuni prin măduva spinării, dintre care cea de sus este în regiunea cervicală. Receptorii sunt desenați lângă secțiunile de măduvă. Fiecare cale este o linie care pornește de la un receptor și se citește de jos în sus, iar punctele îngroșate de pe ea cad exact în locurile în care se află neuronii căii: în ganglionul spinal, în cornul posterior sau în bulb și în talamus.

Calea cordoanelor posterioare (desenul din stânga)

Pe această cale urcă sensibilitatea tactilă fină (epicritică) și sensibilitatea kinestezică (simțul poziției și al mișcării în spațiu). În desen, ea pornește de la receptorul tactil din piele și de la receptorul articular de întindere. Pentru sensibilitatea tactilă epicritică, receptorii sunt aceiași ca pentru cea protopatică (corpusculii Meissner și discurile Merkel), dar au câmp receptor mai mic. Pentru sensibilitatea kinestezică, receptorii sunt corpusculii neurotendinoși ai lui Golgi și corpusculii Ruffini.

  1. Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita lui, lungă, ajunge la receptori, iar axonul, tot lung, pătrunde în cordonul posterior, unde formează fasciculul gracilis (Goll) și fasciculul cuneat (Burdach), numite și fascicule spinobulbare. În desen, fibra de la receptorul tactil intră în secțiunea de jos și urcă prin fasciculul gracilis, iar cea de la receptorul articular intră în regiunea cervicală și urcă prin fasciculul cuneat. Se potrivește cu faptul că fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și în cea cervicală.
  2. Deutoneuronul se află în nucleii gracilis și cuneat din bulb. Axonul lui se încrucișează în bulb și formează decusația senzitivă, după care fibrele devin ascendente și alcătuiesc lemniscul medial, care se îndreaptă spre talamus.
  3. Al III-lea neuron se află în talamus, iar axonul lui se proiectează în aria somestezică I. În desen, fibrele se termină pe girul postcentral, în lobul parietal.

Tractul spinocerebelos dorsal (tot în desenul din stânga)

A treia linie a desenului pornește de la fusul neuromuscular, din grosimea mușchiului. Ea aparține căii sensibilității proprioceptive de control al mișcării (simțul tonusului muscular). Calea are două tracturi, spinocerebelos dorsal (direct) și spinocerebelos ventral (încrucișat), iar figura îl arată doar pe primul. Protoneuronul este tot în ganglionul spinal, iar axonul lui intră pe calea rădăcinii posterioare în substanța cenușie. Deutoneuronul, din cornul posterior, își trimite axonul în cordonul lateral de aceeași parte. Fasciculul format astfel străbate numai bulbul și ajunge la cerebel pe calea pedunculului cerebelos inferior.

Calea sensibilității termice și dureroase (desenul din dreapta)

Receptorii se găsesc în piele. Atât pentru durere, cât și pentru temperatură, ei sunt terminațiile nervoase libere. În desen apar doi: receptorul pentru durere, a cărui fibră intră în măduvă în regiunea cervicală, și receptorul termic, a cărui fibră intră în secțiunea de jos.

  1. Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita lui, lungă, ajunge la receptori, iar axonul pătrunde în măduvă.
  2. Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul posterior. Axonul lui trece în cordonul lateral opus, unde formează fasciculul spinotalamic lateral, care străbate măduva și trunchiul cerebral și se îndreaptă spre talamus. În desen, ambele fibre trec de partea cealaltă chiar în secțiunea de măduvă în care au intrat, apoi urcă alăturate.
  3. Al III-lea neuron se află în talamus. Axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal, tot pe girul postcentral.

Tot în cornul posterior se află și deutoneuronul căii sensibilității tactile grosiere (protopatice), care nu e desenată aici. Axonul lui trece însă în cordonul anterior opus și formează fasciculul spinotalamic anterior.

Ce au în comun și prin ce se deosebesc

Cele două căi care ajung la scoarță au câte trei neuroni. Primul stă în ganglionul spinal, al III-lea în talamus, iar proiecția se face în aria somestezică I. Diferă locul deutoneuronului și, odată cu el, nivelul la care fibrele trec de partea opusă. La calea cordoanelor posterioare, deutoneuronul este în bulb, iar încrucișarea se face tot acolo, prin decusația senzitivă. La calea termică și dureroasă, deutoneuronul este în cornul posterior, iar fibrele trec de partea cealaltă încă din măduvă. De aceea, în ambele desene, fibrele pornite de la receptorii de o parte a măduvei ajung în emisfera cerebrală opusă. Tractul spinocerebelos dorsal face excepție: fiind direct, rămâne de aceeași parte cu fusul neuromuscular, nu trece prin talamus și se oprește în cerebel.

Unde mai apar aceste căi

Poziția fiecărui fascicul pe secțiunea transversală a măduvei este arătată în Figura 22, unde tractul spinocerebelos dorsal apare ca fascicul spinocerebelos direct Flechsig. În capitolul despre analizatori, căile ascendente alcătuiesc segmentul intermediar (de conducere), iar căile sensibilității cutanate și kinestezice sunt reluate în Figura 44. Drumul invers, al comenzii motorii, este desenat în Figura 21.