Figura arată secțiunea printr-un singur dinte, împreună cu gingia și osul din jurul rădăcinii. Dintele este tăiat pe toată înălțimea lui, așa că se văd deodată cele trei regiuni principale, de sus în jos, și straturile care le alcătuiesc, dinspre suprafața dintelui spre miezul lui. Dinții permanenți ai adultului, cu perioada de erupție a fiecăruia, sunt în Figura 18.2 (b).

Cele trei regiuni ale dintelui

Structura de bază a dintelui include coroana, acoperită de smalț, rădăcina, acoperită de cement, și gâtul (coletul) dintelui, care leagă coroana de rădăcina dintelui.

Structurile componente

Cele două componente principale ale dintelui sunt smalțul și dentina.

• Smalțul este cea mai dură substanță din organism și se găsește la suprafața exterioară a dintelui. Este alcătuit în principal din săruri de calciu, săruri care constituie componenta majoră a unei substanțe minerale numită hidroxiapatita.
• Dentina este mai moale decât smalțul și formează cea mai mare parte a dintelui. Este situată sub smalț și înconjoară pulpa dentară.
• Pulpa dentară, desenată în miezul dintelui, conține vasele de sânge, nervii și țesuturile conjunctive ale dintelui.