Figura arată cele două arcade dentare ale adultului, desenate ca și cum am privi dinții de sus și de jos. Structura unui dinte, cu regiunile și structurile lui componente, este în Figura 18.2 (a).

Cele două tipuri de dinți

Dinții sunt de două tipuri. Dinții deciduali/temporari, în număr de 20, sunt cunoscuți și sub denumirea de „dinții de lapte”. Aceștia se pierd de obicei până la vârsta de șase ani și sunt înlocuiți de dinții permanenți, în număr de 32, adică exact cei desenați aici.

Cele patru tipuri de dinți

Există patru tipuri de dinți, iar în fiecare jumătate de arcadă ei se succed dinspre mijloc spre spate în aceeași ordine:

• Incisivii, folosiți pentru tăierea alimentelor de dimensiuni mari.
• Caninii, care au formă conică (de colți) și se folosesc la apucarea și sfâșierea alimentelor.
• Premolarii, care sunt plați și servesc la mărunțire/măcinare.
• Molarii, care de asemenea sunt dinți plați folosiți pentru mărunțire.

Erupția dinților permanenți

Fiecare arcadă are 16 dinți, câte opt de fiecare parte: doi incisivi, un canin, doi premolari bicuspizi și trei molari. Perioada de erupție nu este aceeași sus și jos. Primul molar apare cel mai devreme, la 6-7 ani, la ambele arcade, iar al treilea molar cel mai târziu, la 17-21 de ani. Dinții de jos ies, în general, mai devreme decât cei de sus: incisivul central inferior la 6-7 ani față de 7-8 ani sus, iar caninul inferior la 9-10 ani față de 11-12 ani sus.