Figura arată unde se află măduva spinării și cum arată ea de la un capăt la altul. Are două desene. Cel din stânga este o secțiune sagitală prin cap și prin coloana vertebrală: sus, în craniu, se vede encefalul, iar de la baza craniului măduva coboară prin coloană, urmându-i curburile. Cel din dreapta prezintă doar măduva, scoasă din coloană și așezată drept, ca să i se vadă mai bine forma. Dilatația cervicală și cea lombară sunt însemnate în ambele desene, așa că le poți compara.

Encefalul și măduva spinării

Cele două organe din desenul din stânga alcătuiesc împreună sistemul nervos central. Encefalul, adăpostit de cutia craniană, cuprinde trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul și emisferele cerebrale. Măduva spinării este protejată de coloana vertebrală, în canalul vertebral, pe care manualul îl numește și canal rahidian. În desen, măduva se continuă fără întrerupere cu encefalul. Bulbul, unul dintre cele trei etaje ale trunchiului cerebral, poartă chiar numele de „măduva prelungită”.

Limita superioară: gaura occipitală

Măduva începe la baza craniului. Limita ei superioară corespunde găurii occipitale, aflată în desenul din stânga chiar sub encefal, sau, altfel spus, emergenței primului nerv spinal (C1). Cele două repere sunt la același nivel: la nervii spinali, manualul arată că primul nerv cervical iese între osul occipital și prima vertebră cervicală, adică exact la granița dintre craniu și coloană.

Măduva în canalul vertebral

Canalul vertebral se formează prin suprapunerea orificiilor vertebrale. În vertebra tip, orificiul vertebral este delimitat de corpul vertebral, de pediculii vertebrali și de arcul vertebral (Figura 66). Măduva stă în acest canal, dar nu îl ocupă în întregime. Pe lungime, ea se oprește în dreptul vertebrei L2, a doua vertebră lombară, deși coloana continuă mai jos cu celelalte vertebre lombare, cu osul sacru și cu coccigele.

Cele două dilatări

Măduva nu are aceeași grosime pe toată lungimea. În dreptul regiunilor cervicală și lombară, ea prezintă două porțiuni mai voluminoase, intumescențele (dilatările) cervicală și lombară, care corespund membrelor. Se văd cel mai bine în desenul din dreapta: dilatația cervicală în partea de sus, puțin sub capătul superior al măduvei, iar dilatația lombară în partea de jos, chiar deasupra conului medular.

Manualul revine la ele când descrie substanța cenușie: coarnele anterioare conțin dispozitivul somatomotor, care este mai bine dezvoltat tocmai în regiunile dilatărilor (Figura 19).

Sub vertebra L2: conul medular și filum terminale

Sub vertebra L2, măduva se prelungește cu conul medular, porțiunea în care se îngustează treptat până la un vârf, iar conul se continuă cu filum terminale, un fir subțire. Amândouă sunt însemnate în desenul din dreapta, la capătul de jos al măduvei. De o parte și de alta a conului medular și a filumului terminal, nervii lombari și sacrali, cu direcție aproape verticală, formează „coada de cal”. Aceasta nu este însemnată în figură.

În jurul măduvei

Nici pe lățime măduva nu umple canalul vertebral. Între peretele osos al vertebrelor și măduvă se află cele trei membrane ale meningelor spinale (dura mater, arahnoida și pia mater), care asigură protecția și nutriția măduvei (Figura 18).