Fig. 7.2. Craniul, vedere laterală: anatomia externă și internă

Sistemul osos (Biologie Barron's, p. 142)

11223344556678891011121314151617171819202122222324242525262627282930313233343536

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura prezintă craniul văzut dintr-o parte, desenat de două ori. Craniul are două regiuni distincte, cutia craniană și oasele feței. În ambele panouri fața este orientată spre dreapta și ceafa spre stânga, așa că poți urmări aceleași oase de la un desen la altul.

  • (a) Anatomia externă a craniului, vedere lateral-dreaptă: craniul întreg, privit din afară, cu suturile dintre oase, reperele osului temporal și mandibula.
  • (b) Anatomia internă a craniului, secțiune sagitală cu vederea părții stângi: craniul este tăiat pe linia mediană, iar jumătatea stângă este privită dinspre interior. Oasele tăiate își arată grosimea, iar golurile din ele sunt sinusurile. Se văd și structurile de pe linia mediană a cavității nazale și fața internă a mandibulei.

Oasele cutiei craniene

Cutia craniană conține 8 oase, cele mai multe plate și strâns legate între ele.

  • Osul frontal formează fruntea și porțiunea anterioară a calotei craniene. În secțiune i se vede sinusul frontal.
  • Oasele parietale, plate și curbate, sunt unite între ele pe linia mediană și formează porțiunea posterioară a calotei craniene.
  • Osul occipital formează partea posterioară a cutiei craniene. În secțiune, pe conturul lui din spate, se ridică protuberanța occipitală externă.
  • Oasele temporale formează pereții laterali ai cutiei craniene și, parțial, baza acesteia.
  • Osul sfenoid are forma unui fluture și formează partea anterioară a bazei interne a cutiei craniene. Din afară i se vede doar o porțiune mică, la tâmplă, în fața osului temporal. În secțiune, în aceeași zonă apare aripa mare a osului sfenoid, iar mai jos, în spatele cavității nazale, sinusul sfenoid.
  • Osul etmoid separă cavitatea nazală de cutia craniană. Din afară se vede în peretele medial al orbitei, iar în secțiune apare lama perpendiculară a osului etmoid, o placă verticală pe linia mediană a cavității nazale, deasupra vomerului.

Sinusul frontal și sinusul sfenoid sunt cavități în grosimea oaselor. Ele se deschid în cavitățile nazale, iar mucoasa lor continuă mucoasa nazală. Împreună cu cornetele nazale, sinusurile sunt porțiuni în care aerul este încălzit și încetinit.

Suturile

Oasele craniului sunt unite prin suturi, articulații imobile și zimțate, desenate ca linii în zigzag. Suturile sunt sinartroze, în care două capete osoase alăturate sunt separate de o cantitate redusă de țesut fibros (Figura 6.4). Manualul le localizează între osul frontal și cele 2 oase parietale, între cele două oase parietale și între oasele parietale și osul occipital. Pe desen sunt numite patru suturi:

  • Sutura coronară unește osul frontal cu oasele parietale și coboară din creștet spre tâmplă.
  • Sutura lambdoidă unește, în spate, oasele parietale cu osul occipital.
  • Sutura scuamoasă, arcuită deasupra orificiului auditiv extern, unește osul temporal cu osul parietal.
  • Sutura occipitomastoidă unește osul occipital cu osul temporal, jos, aproape de apofiza mastoidă.

La nou-născuți oasele nu sunt încă unite, iar spațiile membranoase dintre ele se numesc fontanele („moalele capului”). Această dezvoltare incompletă îi permite cutiei craniene să se îngusteze ușor în timpul nașterii și să crească mult odată cu vârsta. După al doilea an de viață, fontanelele se osifică și suturile se formează complet.

Reperele osului temporal

Prin orificiul auditiv extern, numit în text și orificiul acustic extern, undele sonore pătrund în cutia craniană și ajung la urechea internă, aflată profund în osul temporal. Sub orificiu se află apofiza mastoidă, o protuberanță rotunjită de care se prind mulți dintre mușchii gâtului, și apofiza stiloidă, o proeminență ascuțită pentru mușchii faringelui și ai limbii. Spre înainte pornește apofiza zigomatică, bara subțire care se unește cu apofiza temporală a osului zigomatic și formează arcul zigomatic, la nivelul pomeților obrajilor. Tot pe osul temporal se află fosa mandibulară, depresiunea în care se articulează mandibula.

Oasele feței

Masivul facial este format din 14 oase, pe care se atașează mușchii masticatori.

  • Oasele nazale fuzionează pe linia mijlocie și formează dosul nasului.
  • Oasele lacrimale, cele mai mici oase ale feței, se găsesc la nivelul unghiului medial al ochiului. Șanțul lacrimal de pe ele permite scurgerea lacrimilor din orbită spre cavitatea nazală.
  • Oasele zigomatice, situate sub orbite, sunt structuri de suport ale feței și formează parțial pomeții obrajilor.
  • Maxilele sunt cele două oase sudate între ele pe linia mediană, numite impropriu „maxilarul superior”. Conțin sinusurile maxilare, de mari dimensiuni, și formează porțiunea anterioară a palatului dur.
  • Oasele palatine formează porțiunea posterioară a palatului dur și participă la formarea planșeului și a pereților laterali ai cavității nazale.
  • Vomerul, un os vertical, este component al septului nazal și împarte cavitatea nazală într-o cameră dreaptă și una stângă. În secțiune se vede sub lama perpendiculară a osului etmoid, deasupra palatului.

Tot în secțiune, în spatele osului palatin, coboară de sub sinusul sfenoid apofiza pterigoidă, o proeminență osoasă subțire.

Mandibula

Maxilarul inferior, tot o denumire improprie, este un os în formă de potcoavă, mandibula, atașat de cutia craniană printr-o articulație de tip balama. Corpul ei poartă dinții de jos, iar spre spate urcă ramura mandibulară. Colțul dintre corp și ramură este unghiul mandibular.

La fiecare extremitate, mandibula are câte un proces orientat cranial, cu două părți. Condilul mandibular, în spate, se articulează cu fosa mandibulară a osului temporal, chiar în fața orificiului auditiv extern. Apofiza coronoidă, în față, urcă pe sub arcul zigomatic și este locul de atașare a mușchilor masticatori. Scobitura dintre ele este incizura mandibulară.

Pe fața externă a corpului se deschide foramenul mental, iar pe fața internă a ramurii, vizibilă doar în secțiune, foramenul mandibular. Un foramen este un orificiu într-un os, traversat de vase și nervi.

Marginile maxilei și ale mandibulei în care stau înfipți dinții sunt procesele alveolare. Fiecare dinte este implantat în alveola lui printr-o gomfoză, o sinartroză care trebuie să fie imobilă.

Celelalte fețe ale acelorași oase apar pe craniul privit de jos și de sus (Figura 7.3) și din față (Figura 7.4).