Fig. 7.3. Cutia craniană: vedere inferioară și vedere superioară

Sistemul osos (Biologie Barron's, p. 144)

123456778891011121314141516171819202122

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura arată baza craniului din două direcții. Craniul are două regiuni, cutia craniană și oasele feței, iar cutia craniană conține 8 oase unite prin articulații imobile, zimțate, numite suturi. Aceleași oase, văzute din lateral și în secțiune sagitală, apar în Figura 7.2. În ambele panouri, partea din față a capului este sus, iar ceafa jos.

  • (a) Vederea inferioară: mandibula a fost îndepărtată, așa că vezi craniul de dedesubt, cu șirul de dinți sus și cu foramen magnum jos.
  • (b) Vederea superioară: calota craniană a fost îndepărtată, așa că vezi de sus baza internă a cutiei craniene, podeaua ei privită dinăuntru.

Pe lângă oase, figura numește repere din grupele descrise în Tabelul 7.1: deschideri (găuri sau foramene, adică orificii situate într-un os, traversate de vase și nervi), depresiuni și procese (proeminențe).

(a) Oasele feței, privite de dedesubt

Jumătatea din față a panoului aparține oaselor feței:

  • Maxilele, cele două oase sudate pe linia mediană, numite impropriu „maxilar superior”, se recunosc după dinții de sus, așezați în ele. Conțin sinusurile maxilare, de mari dimensiuni.
  • Palatul dur, porțiunea osoasă cuprinsă între dinți, este unul dintre pereții care înconjoară cavitatea orală. Porțiunea lui anterioară este formată de maxile, prin apofiza palatină, iar cea posterioară de oasele palatine, care participă și la formarea planșeului și a pereților laterali ai cavității nazale.
  • Vomerul se vede pe linia mediană, chiar în spatele palatului. Este un os vertical, component al septului nazal, care împarte cavitatea nazală într-o cameră dreaptă și una stângă.
  • Osul zigomatic, situat sub orbită, susține fața și formează parțial pomeții obrajilor. Apofiza lui temporală se unește cu apofiza zigomatică a osului temporal și formează arcul zigomatic, bara osoasă vizibilă de fiecare parte a desenului.

(a) Baza cutiei craniene, privită de dedesubt

Jumătatea din spate aparține cutiei craniene:

  • Aripa mare a osului sfenoid apare lateral, în spatele ultimilor dinți. Imediat în spatele ei se vede gaura ovală, un orificiu mic, oval.
  • Osul temporal formează peretele lateral al cutiei craniene și, parțial, baza ei. Din el coboară apofiza stiloidă, proeminența ascuțită de care se atașează mușchii faringelui și ai limbii. Lateral se află apofiza mastoidă, protuberanța rotunjită de care se atașează mulți dintre mușchii gâtului. Amândouă stau sub orificiul acustic extern.
  • Foramen magnum este orificiul mare al osului occipital, prin care encefalul se continuă cu măduva spinării. De o parte și de alta a lui se află cei doi condili occipitali, protuberanțe rotunjite prin care craniul se articulează cu partea superioară a coloanei vertebrale, mai exact cu fațetele atlasului, prima vertebră.
  • Osul parietal apare doar ca margine, pe conturul craniului dinspre ceafă, pentru că face parte din calota craniană, partea de sus a cutiei.

(b) Baza internă a cutiei craniene, privită de sus

Pereții cutiei craniene, tăiați odată cu îndepărtarea calotei, formează un inel în jurul bazei. Parcurge desenul din față spre ceafă:

  1. Osul frontal, care formează fruntea și porțiunea anterioară a calotei craniene, ocupă partea din față.
  2. În mijlocul acestei regiuni, pe linia mediană, se află osul etmoid, care separă cavitatea nazală de cutia craniană. Din el se vede lama ciuruită, o lamă osoasă subțire, orizontală, prin ale cărei perforații fibrele nervilor olfactivi trec dinspre nas către encefal. Deasupra ei se ridică crista galli, o proeminență triunghiulară, verticală.
  3. Osul sfenoid, cel în formă de fluture, formează și el partea anterioară a bazei interne a cutiei craniene. Îl recunoști după aripile mici, care pornesc de lângă linia mediană spre lateral, și după șaua turcească, depresiunea în formă de șa din spatele lor, în care este așezată glanda hipofiză.
  4. Lateral urmează oasele temporale. Pe fața lor dinspre interior se deschide orificiul acustic intern, iar imediat în spatele lui, lângă foramen magnum, se află gaura jugulară.
  5. În spate se află osul occipital, cu foramen magnum în mijloc.

Pe părțile laterale, spre ceafă, inelul aparține oaselor parietale. Cum oasele perechi apar pe ambele părți, în această vedere se regăsesc toate cele 8 oase ale cutiei craniene: frontalul, cele două parietale, occipitalul, cele două temporale, sfenoidul și etmoidul.

Osul temporal, osul parietal și foramen magnum sunt marcate în ambele panouri, așa că le poți compara privite de jos și de sus.

Mandibula, osul îndepărtat în panoul (a)

Mandibula, osul în formă de potcoavă numit impropriu „maxilar inferior”, se atașează de cutia craniană printr-o articulație de tip balama: condilul mandibular se articulează cu fosa mandibulară a osului temporal. O vezi la locul ei în Figura 7.4.