Organele de simț (Biologie Barron's, p. 283)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura scoate urechea internă din os și o arată singură, ca să i se vadă forma. Labirintul osos este o structură aflată în interiorul osului temporal, alcătuită dintr-o serie de canale săpate în os. El este sediul cohleei, vestibulului și al canalelor semicirculare și este umplut cu perilimfă, care scaldă labirintul membranos. Perilimfa este asemănătoare cu lichidul cefalorahidian, iar labirintul membranos, cuprins în interiorul celui osos, conține endolimfă, asemănătoare cu lichidul interstițial. Desenul se citește de la stânga la dreapta: buclele echilibrului în stânga sus, zona de mijloc în care se întâlnesc, și melcul auzului în dreapta jos.
Canalele semicirculare
În interiorul labirintului osos se află trei structuri numite canale semicirculare, care conțin endolimfă și sunt conectate cu cohleea la nivelul unei regiuni numite vestibul. Ele sunt numite după orientarea lor, anterior, posterior și lateral, și sunt dispuse la 120 de grade unul față de celălalt, fiecare fiind conectat cu utricula. În interiorul lor, desenul arată ductele semicirculare, tuburile membranoase mai subțiri care le căptușesc.
La locul de joncțiune cu utricula, fiecare canal prezintă o porțiune dilatată, numită ampulă. În figură sunt marcate toate trei, anterioară, posterioară și laterală. În fiecare ampulă se găsește un grup de celule senzoriale ciliate.
Vestibulul, utricula și sacula
Zona din mijlocul desenului, în care se adună canalele, este vestibulul. În interiorul lui se găsesc două structuri numite utricula și sacula, unite printr-un canal subțire. Utricula și canalele semicirculare sunt asociate simțului echilibrului. De la saculă pornește și legătura cu ductul cohlear, canalul subțire care unește această zonă cu melcul.
Cohleea
În dreapta jos se vede cohleea, spiralată ca un melc, cu apexul în centrul spiralei și cu ductul cohlear în interiorul ei. Din ea pleacă nervul cohlear, fasciculul desenat spre dreapta sus. Cohleea este partea urechii interne care servește auzul, nu echilibrul.
Cum naște echilibrul din aceste structuri
În urma modificării poziției capului, endolimfa din canalele semicirculare stimulează celulele ciliate din ampulă, generând impulsuri transmise fibrelor nervoase din jurul lor. Aceste fibre transportă impulsurile către encefal, de-a lungul ramurii vestibulare a nervului vestibulocohlear, iar encefalul trimite înapoi impulsuri motorii mușchilor, care ajustează poziția corpului. Această formă se numește echilibru dinamic. Pentru echilibrul static, cel al posturii, răspund maculele din interiorul saculei și al utriculei, alcătuite din celule ciliate și o membrană ce conține mici fragmente de carbonat de calciu numite otoliți. Reține deosebirea: celulele ciliate din ampulă detectează echilibrul dinamic, iar cele din macule pe cel static.
Locul acestor structuri în ansamblul urechii se vede în Figura 12.3.
Figura scoate urechea internă din os și o arată singură, ca să i se vadă forma. Labirintul osos este o structură aflată în interiorul osului temporal, alcătuită dintr-o serie de canale săpate în os. El este sediul cohleei, vestibulului și al canalelor semicirculare și este umplut cu perilimfă, care scaldă labirintul membranos. Perilimfa este asemănătoare cu lichidul cefalorahidian, iar labirintul membranos, cuprins în interiorul celui osos, conține endolimfă, asemănătoare cu lichidul interstițial. Desenul se citește de la stânga la dreapta: buclele echilibrului în stânga sus, zona de mijloc în care se întâlnesc, și melcul auzului în dreapta jos.
Canalele semicirculare
În interiorul labirintului osos se află trei structuri numite canale semicirculare, care conțin endolimfă și sunt conectate cu cohleea la nivelul unei regiuni numite vestibul. Ele sunt numite după orientarea lor, anterior, posterior și lateral, și sunt dispuse la 120 de grade unul față de celălalt, fiecare fiind conectat cu utricula. În interiorul lor, desenul arată ductele semicirculare, tuburile membranoase mai subțiri care le căptușesc.
La locul de joncțiune cu utricula, fiecare canal prezintă o porțiune dilatată, numită ampulă. În figură sunt marcate toate trei, anterioară, posterioară și laterală. În fiecare ampulă se găsește un grup de celule senzoriale ciliate.
Vestibulul, utricula și sacula
Zona din mijlocul desenului, în care se adună canalele, este vestibulul. În interiorul lui se găsesc două structuri numite utricula și sacula, unite printr-un canal subțire. Utricula și canalele semicirculare sunt asociate simțului echilibrului. De la saculă pornește și legătura cu ductul cohlear, canalul subțire care unește această zonă cu melcul.
Cohleea
În dreapta jos se vede cohleea, spiralată ca un melc, cu apexul în centrul spiralei și cu ductul cohlear în interiorul ei. Din ea pleacă nervul cohlear, fasciculul desenat spre dreapta sus. Cohleea este partea urechii interne care servește auzul, nu echilibrul.
Cum naște echilibrul din aceste structuri
În urma modificării poziției capului, endolimfa din canalele semicirculare stimulează celulele ciliate din ampulă, generând impulsuri transmise fibrelor nervoase din jurul lor. Aceste fibre transportă impulsurile către encefal, de-a lungul ramurii vestibulare a nervului vestibulocohlear, iar encefalul trimite înapoi impulsuri motorii mușchilor, care ajustează poziția corpului. Această formă se numește echilibru dinamic. Pentru echilibrul static, cel al posturii, răspund maculele din interiorul saculei și al utriculei, alcătuite din celule ciliate și o membrană ce conține mici fragmente de carbonat de calciu numite otoliți. Reține deosebirea: celulele ciliate din ampulă detectează echilibrul dinamic, iar cele din macule pe cel static.
Locul acestor structuri în ansamblul urechii se vede în Figura 12.3.