Organele de simț (Biologie Barron's, p. 278)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura arată urechea tăiată în secțiune, de la pavilionul din afara capului (stânga) până în profunzimea osului temporal (dreapta). Desenul cuprinde, de la stânga la dreapta, cele trei componente ale urechii, în chiar ordinea în care le străbate sunetul: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Urechea este organul auzului: ea recepționează undele sonore din mediul înconjurător și le transmite neuronilor din urechea internă, unde sunt transformate în impulsuri nervoase trimise encefalului. Ariile auditive majore se află în cortexul lobilor temporali ai emisferelor cerebrale.
Urechea externă
Este alcătuită din pavilionul urechii și canalul auditiv extern, care conduce vibrațiile sonore. Intrarea în canalul auditiv extern se numește orificiul auditiv extern, iar la capătul proximal al canalului, în adâncime, se află membrana timpanică (timpanul).
Urechea medie
Aici se găsesc cele trei oase mici, numite și oscioare, prinse în lanț unul de altul, de la timpan până la fereastra ovală:
Tot din urechea medie pleacă, în jos și spre înainte, trompa lui Eustachio, un tub subțire și lung care leagă faringele de urechea medie și menține o presiune egală de ambele părți ale timpanului. La altitudini mari, o cantitate de aer cu presiune înaltă rămâne captivă în interiorul urechii medii și ajunge prin trompă în faringe, determinând o „pocnitură”. La altitudini mici, aerul cu presiune înaltă urcă prin trompă în urechea medie pentru a egaliza presiunile, determinând o altă „pocnitură”. Sub fereastra ovală, desenul mai marchează fereastra rotundă, cea care se bombează pentru a micșora presiunea atunci când vibrațiile ajung înapoi la perilimfă.
Urechea internă
Constă din structura spiralată, de forma unui melc, numită cohlee, în interiorul căreia se află un lichid numit perilimfă. Vibrațiile perilimfei generează impulsurile nervoase ce provoacă senzația sonoră, la nivelul organului lui Corti. Deasupra cohleei se văd buclele canalelor semicirculare, structurile legate de simțul echilibrului, iar spre dreapta pleacă nervul vestibulocohlear, cu ramura lui cohleară (auditivă) și cea vestibulară.
Ce urmează
Traseul complet al vibrației, din canalul auditiv până la celulele ciliate ale organului lui Corti, este detaliat în Figura 12.4, iar canalele semicirculare, vestibulul și cohleea sunt văzute de aproape în Figura 12.8.
Figura arată urechea tăiată în secțiune, de la pavilionul din afara capului (stânga) până în profunzimea osului temporal (dreapta). Desenul cuprinde, de la stânga la dreapta, cele trei componente ale urechii, în chiar ordinea în care le străbate sunetul: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Urechea este organul auzului: ea recepționează undele sonore din mediul înconjurător și le transmite neuronilor din urechea internă, unde sunt transformate în impulsuri nervoase trimise encefalului. Ariile auditive majore se află în cortexul lobilor temporali ai emisferelor cerebrale.
Urechea externă
Este alcătuită din pavilionul urechii și canalul auditiv extern, care conduce vibrațiile sonore. Intrarea în canalul auditiv extern se numește orificiul auditiv extern, iar la capătul proximal al canalului, în adâncime, se află membrana timpanică (timpanul).
Urechea medie
Aici se găsesc cele trei oase mici, numite și oscioare, prinse în lanț unul de altul, de la timpan până la fereastra ovală:
Tot din urechea medie pleacă, în jos și spre înainte, trompa lui Eustachio, un tub subțire și lung care leagă faringele de urechea medie și menține o presiune egală de ambele părți ale timpanului. La altitudini mari, o cantitate de aer cu presiune înaltă rămâne captivă în interiorul urechii medii și ajunge prin trompă în faringe, determinând o „pocnitură”. La altitudini mici, aerul cu presiune înaltă urcă prin trompă în urechea medie pentru a egaliza presiunile, determinând o altă „pocnitură”. Sub fereastra ovală, desenul mai marchează fereastra rotundă, cea care se bombează pentru a micșora presiunea atunci când vibrațiile ajung înapoi la perilimfă.
Urechea internă
Constă din structura spiralată, de forma unui melc, numită cohlee, în interiorul căreia se află un lichid numit perilimfă. Vibrațiile perilimfei generează impulsurile nervoase ce provoacă senzația sonoră, la nivelul organului lui Corti. Deasupra cohleei se văd buclele canalelor semicirculare, structurile legate de simțul echilibrului, iar spre dreapta pleacă nervul vestibulocohlear, cu ramura lui cohleară (auditivă) și cea vestibulară.
Ce urmează
Traseul complet al vibrației, din canalul auditiv până la celulele ciliate ale organului lui Corti, este detaliat în Figura 12.4, iar canalele semicirculare, vestibulul și cohleea sunt văzute de aproape în Figura 12.8.