Inima este desenată în secțiune, iar peste ea sunt marcate componentele țesutului excitoconductor, țesutul specializat prin care inima își generează și își distribuie singură impulsurile. Săgețile din desen arată sensul în care se propagă unda de depolarizare: pornesc din colțul de sus al atriului drept, se răspândesc în atrii, coboară pe sept și ajung, pe la vârful inimii, în pereții celor două ventricule.

De ce bate inima fără comandă nervoasă

Contracțiile celulelor musculare cardiace nu sunt inițiate de impulsuri venite de la sistemul nervos. Inima inițiază și distribuie impulsuri pentru a determina contracția celulelor miocardice printr-un țesut specializat, denumit țesut excitoconductor. Celulele acestui sistem se depolarizează și se repolarizează pe tot parcursul vieții unei persoane fără intervenția sistemului nervos.

Traseul impulsului, pas cu pas

1. Nodul sinoatrial (SA) este prima componentă a sistemului excitoconductor, o masă de celule musculare cardiace prevăzute cu autoritmicitate, situată în peretele superior al atriului drept. Se depolarizează, fără intervenție nervoasă, de 70-80 de ori pe minut, iar unda pe care o inițiază stabilește ritmul sinusal. Pentru că el determină ritmul contracțiilor cardiace, este cunoscut ca stimulator cardiac (pace-maker).
2. Impulsurile sunt distribuite de la nodul SA în țesutul atrial, de la celulă la celulă, prin intermediul joncțiunilor gap din discurile intercalare.
3. Ele se răspândesc prin fibre la al doilea nod principal al inimii, nodul atrioventricular (AV), situat în septul interatrial, între cele două atrii.
4. De la nodul AV impulsurile se transmit unui grup mai voluminos de fibre, fasciculul His, situat în septul interventricular. Acesta este format din două ramuri, dreaptă și stângă.
5. Ramurile se continuă cu fibrele Purkinje, care se distribuie în miocardul ventricular și asigură transmiterea impulsurilor necesare contracției acestuia.

Potențialele de acțiune ale inimii urmează procesul de depolarizare și repolarizare tipic tuturor celulelor musculare.

Reperele anatomice din desen

Pentru a-ți orienta ochiul, figura marchează și structuri care nu fac parte din sistemul excitoconductor: aorta, cele două atrii, cele două ventricule și septul interventricular, peretele care desparte ventriculele și în care este adăpostit fasciculul His. Se vede astfel de ce impulsul ajunge aproape simultan în tot miocardul ventricular, deși pleacă dintr-un singur punct.

Ce poate schimba ritmul

Deși stimularea externă nu este necesară pentru activitatea cardiacă, sistemul nervos autonom poate realiza un control nervos asupra inimii: impulsurile sistemului nervos simpatic cresc frecvența bătăilor cardiace și contracția ventriculară, iar cele ale sistemului nervos parasimpatic le diminuează. Când ritmul se dereglează apar aritmiile, iar când inima se contractă rapid și neregulat se spune că fibrilează, afecțiune numită fibrilație. Transmiterea impulsului prin acest sistem poate fi înregistrată prin electrocardiogramă (Figura 15.7).