Figura pune față în față două imagini ale aceluiași lucru. În stânga este inima cu piesele sistemului excitoconductor, iar în dreapta este traseul înregistrat pe hârtia milimetrică a electrocardiogramei. Culoarea leagă cele două panouri: fiecare structură marcată pe inimă are aceeași culoare ca porțiunea de traseu care îi corespunde. Nodul SA este legat astfel de unda P, nodul AV de pauza foarte scurtă dintre unda P și complexul QRS, iar fibrele Purkinje de complexul QRS, porțiunea în care impulsul ajunge în miocardul ventricular.

Ce se înregistrează

Transmiterea impulsului prin sistemul conductor al inimii poate fi înregistrată prin electrocardiogramă (ECG). Pe o electrocardiogramă normală se disting trei unde care apar în fiecare ciclu cardiac.

• Unda P este o undă ascendentă care indică depolarizarea atriilor și distribuirea impulsului de la nodul SA, prin atrii, spre nodul AV, determinând contracția atrială.
• Complexul QRS este a doua undă, alcătuită dintr-o undă descendentă (Q), urmată de o undă ascendentă largă (R) și apoi de o undă descendentă (S). Acest complex reflectă depolarizarea ventriculelor și apare după o pauză foarte scurtă, când impulsurile pleacă de la nodul AV.
• Unda T este deflexiunea rotunjită care urmează și reprezintă repolarizarea ventriculară, adică perioada în care celulele musculare se repolarizează după contracție.

Cele două paranteze de sub traseu

Sub grafic, două paranteze arată cărei părți a inimii îi corespunde fiecare porțiune: prima marchează contracția atrială, care urmează undei P, iar a doua marchează contracția ventriculară, care urmează complexului QRS. Așa se vede că electrocardiograma înregistrează activitatea electrică, iar contracția mecanică vine imediat după ea.

Ciclul cardiac

Alternanța contracțiilor și relaxărilor cavităților cardiace reprezintă ciclul cardiac. Termenul sistolă se referă la contracțiile inimii, iar termenul diastolă la perioadele de relaxare, deci ciclul cardiac este alcătuit din sistolă și diastolă. În timpul sistolei ventriculare atriile sunt în diastolă și se umplu cu sânge. Cantitatea de sânge pompată de un ventricul în timpul fiecărei sistole este numită volum bătaie, iar cantitatea pompată pe minut se numește debit cardiac. Inima bate de aproximativ 70-75 de ori pe minut, iar un ciclu cardiac are o durată mai mică de o secundă. Deoarece volumul bătaie la un adult este în medie de aproximativ 70 ml de sânge, debitul cardiac mediu este de aproximativ 5250 ml de sânge pe minut.

Zgomotele care însoțesc traseul

Când valvele atrioventriculare se închid, inima emite un zgomot redat prin onomatopeea „lub”, primul zgomot cardiac. Apoi sângele curge prin artera pulmonară și aortă, iar valvele semilunare se închid, sunet descris prin „dub”. Astfel, zgomotele cardiace sunt descrise ca „lub-dub”, iar zgomotele anormale, numite sufluri, indică de obicei o afecțiune a valvelor.

Structurile din panoul cu inima sunt prezentate pe larg în Figura 15.6.