Fig. 16.5. Detaliile splinei: poziția și elementele anatomice

Sistemul limfatic și imun (Biologie Barron's, p. 381)

1234567891011

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura prezintă splina de două ori. În panoul (a), splina apare la locul ei în trunchi, printre organele vecine. În panoul (b), aceeași splină este scoasă din corp și mărită, ca să i se vadă elementele anatomice. Trunchiul este privit din față, așa că partea stângă a corpului apare în dreapta imaginii. De aceea splina este desenată în partea dreaptă a panoului (a).

(a) Locul splinei în corp

Splina este localizată subdiafragmatic, în porțiunea superioară stângă a cavității abdominale. Sus, diafragma traversează trunchiul ca o boltă. Ea este mușchiul mare, în formă de cupolă, care separă cavitatea toracică de cavitatea abdomino-pelviană. Imediat sub diafragmă se află stomacul, iar splina este organul mic și alungit lipit de marginea lui din dreapta imaginii, parțial ascuns în spatele lui. Stomacul și splina aparțin subdiviziunii abdominale, partea superioară a cavității abdomino-pelviene, alături de intestine, ficat și alte organe.

(b) Fețele, marginea și amprentele splinei

Forma splinei este determinată de structurile cu care intră în contact. Splina este convexă la contactul cu diafragma și concavă în trei zone: la contactul cu rinichiul stâng, cu stomacul și cu intestinul gros. În panoul (b), ea este întoarsă cu fața concavă spre noi, iar fața convexă, dinspre diafragmă, rămâne în spate. Cele două fețe se întâlnesc la marginile organului, iar figura o numește pe una dintre ele, marginea anterioară, conturul din dreapta sus.

Pe fața concavă, figura marchează zonele de contact cu organele vecine, numite amprente. Fiecare poartă numele organului care o formează:

  • Amprenta renală, în partea de sus a feței, la stânga hilului, acolo unde splina atinge rinichiul stâng.
  • Amprenta gastrică, la dreapta hilului, între el și marginea anterioară, la contactul cu stomacul.
  • Amprenta pancreatică, sub hil, lângă locul pe unde ies vasele. Textul manualului nu o pomenește, dar în Figura 13.6 se vede cum pancreasul, situat posterior de stomac, ajunge cu coada lui până la splină, în dreptul hilului.
  • Amprenta intestinală, la capătul de jos al splinei, la contactul cu intestinul gros. Colonul transvers străbate abdomenul în apropierea stomacului și a splinei și se continuă cu colonul descendent la nivelul flexurii splenice.

Hilul și vasele splenice

Aria în care vasele mari intră și ies din splină se numește hil. În desen, hilul este scobitura alungită din mijlocul feței concave, în care vasele se ramifică într-o rețea deasă. De aici pornesc spre stânga două vase mari, desenate cu capetele secționate:

  • Artera splenică, vasul de sus, prin care sângele intră în splină. Ea pornește din artera celiacă (trunchiul celiac), ramura aortei care dă naștere și arterelor gastrică stângă și hepatică.
  • Vena splenică, vasul de jos, prin care sângele părăsește splina. Ea face parte din sistemul port hepatic, care transportă sângele de la tractul gastrointestinal și splină către ficat (Figura 15.11).

Capsula și funcțiile splinei

Ca și nodulii limfatici, splina este delimitată de o capsulă de țesut conjunctiv, care se extinde spre interior sub forma unor septe scurte. Diferența este că extensiile capsulei împart nodulul limfatic în lobuli mai mici (Figura 16.3), pe când septele splinei nu o compartimentează în lobuli.

Splina este un organ limfoid, pentru că funcțiile sale sunt similare cu cele ale sistemului limfatic și conține celule limfoide. Are câteva funcții importante:

  • Rezervor de limfocite pentru organism: conține limfocite B și T pentru răspunsul imun și este locul celulelor care reglează răspunsul imun.
  • Filtrarea sângelui: monitorizează sângele circulant și este un loc în care celulele înglobează agenți patogeni.
  • Metabolismul globulelor roșii și al fierului: macrofagele splenice fagocitează globulele roșii îmbătrânite sau distruse, iar splina reciclează fierul și îl trimite la ficat.
  • Depozit de sânge: splina servește și drept rezervă de sânge a organismului.

De reținut

Componentele eritrocitelor îmbătrânite sunt reciclate în splină și în ficat. Legătura dintre cele două organe este chiar fierul, pe care splina îl reciclează și îl trimite la ficat.