Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 27)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Masa lobulată din fața urechii, aflată chiar sub punctul din care se răsfiră ramurile, nu este numită în această figură. Seamănă cu parotida din Figura 29, iar glandele parotide primesc, după manual, fibre parasimpatice de la glosofaringian, nu de la facial.
Figura arată capul și gâtul din profil, cu pielea îndepărtată, astfel încât se văd mușchii feței și, peste ei, ramurile subțiri ale nervului facial, perechea VII de nervi cranieni. Desenul se citește cel mai ușor pornind din fața urechii: acolo ramurile pleacă aproape din același punct și se desfac în evantai. Unele urcă spre tâmplă și frunte, altele merg înainte, spre ochi și obraz, iar altele coboară spre mandibulă și pe gât. Legenda figurii nu numește ramurile, ci cele cinci regiuni în care se distribuie nervul.
Cele cinci regiuni
Cele trei feluri de fibre
Nervii faciali sunt nervi micști, care au și fibre parasimpatice. Desenul arată doar ramurile din cele cinci regiuni, dar nervul conține trei feluri de fibre, fiecare cu originea reală și țintele lui:
Dintre nucleii de care ține facialul, doar nucleul solitar se află în bulb. Ceilalți trei, motor, lacrimal și salivator superior, sunt în punte. Originea aparentă a nervului se găsește în șanțul bulbo-pontin, dintre bulb și punte (Figura 25).
Facialul printre ceilalți nervi cranieni
Facialul face parte atât dintre nervii micști (V, VII, IX, X), cât și dintre nervii cranieni cu fibre parasimpatice (III, VII, IX, X). Nu este însă singurul nerv al gustului. Glosofaringianul culege excitațiile gustative din treimea posterioară a limbii, iar vagul, pe cele de la baza rădăcinii limbii. Toți trei au deutoneuronul căii gustative în nucleul solitar din bulb.
Masa lobulată din fața urechii, aflată chiar sub punctul din care se răsfiră ramurile, nu este numită în această figură. Seamănă cu parotida din Figura 29, iar glandele parotide primesc, după manual, fibre parasimpatice de la glosofaringian, nu de la facial.
Figura arată capul și gâtul din profil, cu pielea îndepărtată, astfel încât se văd mușchii feței și, peste ei, ramurile subțiri ale nervului facial, perechea VII de nervi cranieni. Desenul se citește cel mai ușor pornind din fața urechii: acolo ramurile pleacă aproape din același punct și se desfac în evantai. Unele urcă spre tâmplă și frunte, altele merg înainte, spre ochi și obraz, iar altele coboară spre mandibulă și pe gât. Legenda figurii nu numește ramurile, ci cele cinci regiuni în care se distribuie nervul.
Cele cinci regiuni
Cele trei feluri de fibre
Nervii faciali sunt nervi micști, care au și fibre parasimpatice. Desenul arată doar ramurile din cele cinci regiuni, dar nervul conține trei feluri de fibre, fiecare cu originea reală și țintele lui:
Dintre nucleii de care ține facialul, doar nucleul solitar se află în bulb. Ceilalți trei, motor, lacrimal și salivator superior, sunt în punte. Originea aparentă a nervului se găsește în șanțul bulbo-pontin, dintre bulb și punte (Figura 25).
Facialul printre ceilalți nervi cranieni
Facialul face parte atât dintre nervii micști (V, VII, IX, X), cât și dintre nervii cranieni cu fibre parasimpatice (III, VII, IX, X). Nu este însă singurul nerv al gustului. Glosofaringianul culege excitațiile gustative din treimea posterioară a limbii, iar vagul, pe cele de la baza rădăcinii limbii. Toți trei au deutoneuronul căii gustative în nucleul solitar din bulb.