Figura arată de unde provin aparatele, sistemele și organele corpului. Sus este desenat embrionul, în secțiune, cufundat în peretele uterului, iar în interiorul lui se deosebesc trei straturi suprapuse: ectodermul, mezodermul și endodermul. Din fiecare strat pleacă câte o săgeată, care coboară spre o siluetă de om. Cele trei siluete nu înfățișează trei oameni diferiți, ci același corp, în care de fiecare dată este desenat alt grup de organe. Citește figura de sus în jos: alege un strat, urmărește săgeata care pleacă din el și uită-te ce organe apar în silueta la care ajunge.

Embrionul din peretele uterului

Fecundația este internă și are loc în trompa uterină, în apropierea capătului ei dinspre ovar. Rezultă zigotul, care face călătoria spre locul de implantare, uterul, și în același timp se divide, căpătând aspectul de embrion. Locul fusese pregătit dinainte: progesteronul produce modificări histologice și secretorii în mucoasa uterină, pe care o pregătește pentru fixarea oului, numită nidare. În figură, embrionul este deja fixat în grosimea peretelui uterin, înconjurat de un inel întunecat și de ramificații care pătrund în perete. De aici încolo, creșterea și dezvoltarea produsului de concepție sunt asigurate de organismul matern, prin modificările biologice care definesc gestația sau sarcina, până la naștere, după aproximativ 280 de zile.

Cele trei straturi ale embrionului

Straturile se recunosc după poziția lor, de la exterior spre interior:

• Ectodermul este stratul de la exterior dintre cele trei. Formează o bandă groasă, care le învelește pe celelalte două pe deasupra și pe margini.
• Mezodermul este stratul din mijloc, prins între ectoderm, deasupra, și endoderm, dedesubt.
• Endodermul este stratul cel mai din interior, cuprins sub arcul mezodermului. Se continuă în jos, în jurul unui sac rotunjit care atârnă în partea de jos a embrionului.

Urmărește săgețile

Fiecare săgeată leagă un strat de grupul de organe care se formează din el:

1. Din ectoderm, săgeata coboară spre prima siluetă. În ea este evidențiată toată suprafața corpului, adică pielea, pe care manualul o descrie drept „învelișul protector și sensibil al organismului”. Sub piele se văd encefalul, în cap, și măduva spinării, care coboară pe mijlocul trunchiului. Împreună, ele formează sistemul nervos central, iar din măduvă pleacă nervii, desenați ca o rețea care se ramifică în tot corpul.
2. Din mezoderm, săgeata ajunge la silueta din mijloc. În ea sunt desenate oasele și mușchii, adică sistemul osos și cel muscular, împreună cu inima, în torace, și cei doi rinichi, mai jos, de o parte și de alta a liniei mediane. Textul manualului leagă și el oasele de embrion: prin osteogeneză, țesutul cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului se transformă în scheletul osos al adultului (Figura 63).
3. Din endoderm, săgeata duce la ultima siluetă, în care se văd doar organele din interior: plămânii, care umplu toracele, iar sub ei ficatul și tubul digestiv, cu intestinele strânse în abdomen.

De la o celulă la organism

Toate aceste organe provin, până la urmă, dintr-o singură celulă, zigotul, ultima etapă din Figura 106. În el, cei 23 de cromozomi ai pronucleului masculin și cei 23 ai pronucleului feminin realcătuiesc un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi). La începutul manualului se arată că organele sunt formate din grupări de celule și țesuturi care s-au diferențiat pentru a îndeplini anumite funcții, iar organele lucrează în strânsă corelație, grupate în sisteme de organe. Nivelurile acestea, de la celulă la organism, sunt înșirate în Figura 4.