Figura arată ventriculii creierului, cavitățile din interiorul encefalului. Creierul este desenat privit din față, ca și cum ar fi transparent, iar cavitățile se văd prin el, colorate în albastru. Așa se observă că ventriculii nu sunt goluri izolate, ci formează un singur sistem de cavități care comunică între ele, de la emisferele cerebrale până în măduva spinării. Cel mai ușor este să citești desenul de sus în jos: pornești de la cele două cavități mari din emisfere, apoi cobori pe linia mediană, prin trunchiul cerebral, până în canalul din mijlocul măduvei.

Cei patru ventriculi

Numerotarea pornește de sus. Ventriculii laterali sunt ventriculii I și II, așa că cele două cavități de pe linia mediană, așezate mai jos, poartă numerele III și IV.

• Ventriculii laterali sunt cele mai mari cavități și stau cel mai sus, câte unul în fiecare emisferă cerebrală. Fiecare are, lângă linia mediană, o parte de sus mai lată, din care pleacă un arc lung ce coboară pe lateral. În emisfere, substanța cenușie se află la suprafață, unde formează scoarța cerebrală, și în profunzime, unde formează nucleii bazali (corpii striați), iar substanța albă înconjoară ventriculii laterali.
• Ventriculul III este o cavitate îngustă și alungită, pe linia mediană, între cei doi ventriculi laterali. În sus comunică cu ventriculii laterali, iar în jos cu ventriculul IV.
• Ventriculul IV este cavitatea de jos, în formă de romb. Cerebelul se află înapoia bulbului și a punții, iar împreună cu ele delimitează cavitatea ventriculului IV: bulbul și puntea o mărginesc în față, iar cerebelul în spate. Pe desen, cele două emisfere cerebeloase se văd jos, de o parte și de alta a trunchiului cerebral.

Căile de legătură

Cavitățile sunt legate între ele, și cu măduva spinării, prin orificii și canale înguste, ușor de recunoscut după grosimea lor mult mai mică. De sus în jos, acestea sunt:

1. Orificiul interventricular, pe linia mediană, între părțile de sus ale ventriculilor laterali. Prin el, ventriculii laterali comunică cu ventriculul III.
2. Apeductul mezencefalic (Sylvius), canalul subțire care coboară de la ventriculul III la ventriculul IV. Numele arată că străbate mezencefalul, unul dintre cele trei etaje ale trunchiului cerebral, alături de punte și de bulb. Nu îl confunda cu fisura laterală a lui Sylvius, un șanț adânc de pe fața laterală a emisferei cerebrale.
3. Canalul medular central (ependimar), care pleacă din partea de jos a ventriculului IV și coboară prin mijlocul măduvei spinării.

Canalul ependimar și lichidul cefalorahidian

Capătul de jos al sistemului se regăsește în secțiunea transversală prin măduvă din Figura 19. Acolo, canalul ependimar se află în centrul comisurii cenușii, bara transversală a „H”-ului format de substanța cenușie. Canalul conține lichid cefalorahidian (LCR), lichid care se află și în spațiul dintre arahnoidă și pia mater, două dintre cele trei membrane ale meningelor spinale (Figura 18). În jurul canalului, pe toată lungimea lui, se găsesc și neuroni ai substanței reticulate.